Motto: “Cred în Eminescu ca în soare, în magia frumosului și în veșnicia neamului românesc” (Augustin Z.N. Pop).
* “Viața este moarte. Viața-i vis. Viața este o corvoadă perpetuă. Cum că sfinxul e o-ntrebare și piramida lui un răspuns și că amândouă la un loc sunt o ecuație, la acestea n-a gândit nimenea. Ce este viața, a întrebat sfinxul. Un raport simetric al unui finit către un infinit, răspunde piramida. Nenorocirea vieții e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să știi puține, să înțelegi rău, să judeci strâmb, să umbli orbecăind prin o lume pentru tine și să fii nevoit a căuta afară din tine compensațiuni pentru munca grea a viețuirii.”
***
* “Moartea, cum înțelepciunea e echilibrul gândirei, este echilibrarea existenței. Ea este înțelepciunea vieții, rezultatul final a toată munca și osteneala noastră; cine gândește des că are să moară acela-i așa de înțelept. Dacă însă din moarte poți învăța înțelepciunea e semn că însăși înțelepciunea și liniștea trebuie să semene morții. Liniște, somnul etern e așa de scurtă adormirea. A putut cineva să se prindă de aripile somnului, să aibă conștiința de cum doarme? Nu. Și nici nu-l neliniștește. De ce să se teamă de moarte? Moartea e stingerea conștiinței identității numerice. Dar identitatea numerică a unui individ nu este decât o frunză din miile de frunze-n generații pe care arborul lumei le produce cu fiecare primăvară”.
***
* “Dumnezeu e un atom, un punct matematic, punctul comun unde se lovesc toate puterile pământului spre a constitui organismul de legi, sistema cosmică. În mijlocul creațiunii întregi e un atom, punctul matematic comun de concentrațiune a tuturor puterilor lumii, punctul prin existența și pozițiunea căruia puterile sunt un organism: Dumnezeu. Nu se mișcă un fir de păr din capul vostru fără știrea lui Dumnezeu”.
***
* “Cine neagă pe Dumnezeu neagă ordinea morală a universului. Dar e dovedit că oricine neagă ordinea morală este pierdut - fie ca individ, fie ca neam pe acest pământ, căci degenerează fizic și degenerează moralicește”.
***
* “Omul cuprinde un loc în vreme. Dumnezeu este vremea însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea”.
***
* “Dumnezeu. El are predicabiile câtortrele categorii ale gândirii noastre. El e pretutindeni - are spațiul; El e etern - are timpul; El e Atotputernic, dispune de singura energie a universului. Omul e după chipul și asemănarea Lui. Omul reflectă în mintea lui - in verbum - câteșitrelele calitățile lui. De aceea la început a fost Verbul (Cuvântul), și Verbul era Dumnezeu și Dumnezeu era verbul”.
P.S. Despre moartea “Poetului Nepereche” s-au spus foarte multe neadevăruri. Vă recomand cartea doctorului Ion Nica “Eminescu. Structura somato-psihică” (1972) și cu siguranță o să primiți adevărata lumină a morții marelui poet. Era un “nuc bătrân, și făcea mai multă umbră”, ceea ce nu le convenea marilor guvernanți ai “vremilor eminesciene”. Era un patriot desăvârșit, care lupta pentru dreptate și fărădelegile din Transilvania. Dacă mergem în “adâncul adânc al vremilor”, găsim adevărul, adevăr, care unora nu le convine sau nu le cade bine. Ei vor respectul nostru, dar ei să nu ne respecte adevărul despre pământul străbun și despre cel mai mare poet al Țării noastre dragi, România. Poetul nepereche nu a murit nici de sifilis, nici ne afecțiuni psihice, ci de singurul adevăr: erav român, român adevărat, căruia mulți dintre noi nu merităm nici să-i pronunțăm numele și care peste veacuri ne spune: “Iubesc poporul românesc, fără a iubi pe semidocții și superficialitățile sale”.
Mihai Eminescu (15 ian. 1850 - 15 iunie 1889), “Poet Nepereche”, prozator, jurnalist
