24 IANUARIE - ZIUA UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE

Distribuie pe:

ALEXANDRU IOAN CUZA: “Am fost fericit de a fi realizat Unirea, visul secular al românilor!”

(...) M-am pus cu mult  curaj pe muncă; am găsit Principatele dezorganizate, autoritatea slăbită, finanțele în dezordine, moravurile politice care purtau amprenta coruptă a ocupațiilor străine, spiritele agitate, obosite, puține resurse în lucruri și oameni, cu ambițiile unui mare popor și pasiuni politice surde la orice sfat de prudență. Pe de o parte trebuie să organizezi, cu instrumente insuficiente, pe de alta, trebuie să ții treaz patriotismul românilor, impunînd limite înțelepte aspirațiilor arzătoare ale spiritului național.

După șase ani de eforturi și de muncă neîntreruptă, am oare dreptul de a mă arăta complet satisfăcut de rezultatele obținute? Evident, nu. Nu vreau să pretind că guvernul meu a fost lipsit de greșeli, că am smuls toate abuzurile, că am vindecat toate rănile, că reorganizarea țării este terminată. Cred chiar că aș fi putut să fac mai mult și mai bine, dacă n-aș fi fost împiedicat de oarecare complicații ale Constituției dată Principatelor Unite și dacă n-ar fi trebuit să mă preocup fără încetare de obstacolele create, parcă intenționat, în calea mea de puterile vecine care văd tot timpul cu ochi răi dezvoltarea prosperității României și mai ales expansiunea peste frontierele lor a ideilor civilizatoare ale Occidentului. (...)

Din fericire, progresul are legi invincibile, în ciuda dificultăților, cu toată lipsa noastră de experiență, în ciuda greșelilor noastre, România a pornit înainte.

Am fost fericit să realizez unirea, visul secular al românilor, pentru a restitui țării mele a cincea parte din teritoriul său uzurpat de călugării străini; am făcut dintr-un milion țărani clăcași, un milion de proprietari și cetățeni. Am promulgat coduri, copiate după Codul lui Napoleon, care stabilesc realmente egalitatea tuturor în fața legii și drepturi egale pentru toți în familie, care impun căsătoria civilă și pun frîu divorțului. Am dat drept de proprietate străinilor. Administrația justiției, care lasă mult de dorit, s-a ameliorat sub influența Curții de casație (...). Am făcut instrucțiunea primară obligatorie și gratuită, am instituit sistemul zecimal, am creat spitale, școli (...). Am mărit căile noastre de comunicații; am construit poduri care lipseau aproape peste tot; o linie de patru sute de kilometri de cale ferată este în construcție, o alta va fi construită in primăvară. Sînt în preajma concesionării privilegiului unei Bănci naționale, în sfîrșit, am voit ca forțele noastre naționale să fie organizate în mod serios, capabile să mențină în orice ocazie liniștea internă, capabile să-și ia în mod onorabil locul lor dacă împrejurările, întotdeauna posibile, ar amenința un imperiu pe care armatele Franței l-au consolidat și de soarta căruia destinele noastre sînt strîns unite...

Aceste realizări considerabile au impus pentru moment țării sacrificii mari pe care concursul patriotic al poporului ne-a permis să le suportăm fără a încărca prea mult bugetul statului (...).

Sub imperiul acestor noi idei pe care le-am trezit, al acestor instituții noi pe care le-am creat, educația politică a țării a progresat în mod vizibil. Trebuie să ne amintim ce a fost altădată în Moldova și Valahia și să vedem ce au devenit ele pentru a aprecia marile schimbări care s-au realizat.

Timp de aproape un secol (...), Principatele au fost prada străinilor, cînd un loc de trecere, cînd un cîmp de bătălie pentru armatele Austriei, Rusiei sau Turciei, aproape întotdeauna ocupate militar și devenind atunci un centru de intrigi ale căror fire le țineau unele puteri întotdeauna ostile intereselor noastre și o piață banală unde se negociau prăzile noastre pentru a îmbogăți Fanarul sau a combate influența occidentală în Orient. Cu veniturile noastre și pe pămîntul nostru, Rusia, stăpînă atunci a Principatelor, a format în 1854 această legiune greco-slavă. Mai am nevoie să spun cît au apăsat aceste încercări teribile asupra țării atît din punct de vedere moral, cit și din punct de vedere material?(...)

Astăzi, românii au o existență politică, au conștiința drepturilor și datoriilor lor, sînt puțini cei care nu au roșit pentru protecția străină, pe care au mai căutat-o acum cîțiva ani ca o onoare. Într-un cuvînt, poporul român trăiește de acum înainte propria sa viață: el este român și nimic altceva decît român...

(fragmente din scrisoarea adresată de A.I. Cuza împăratului Napoleon al III-lea al Franței, la 21 ocrombrie 1865)               

HORA UNIRII

de Vasile Alecsandri (1821-1890)

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inima română,

Să-nvârtim hora frăției

Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară dușmanii din țară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine,

Vino să te prinzi cu mine

Și la viață cu unire,

Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi și la durere;

Unde-s doi, puterea crește

Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă,

De-o făptură și de-o samă,

Ca doi brazi într-o tulpină,

Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soartă-n lume,

Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,

În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbire

Să-l secăm dintr-o sorbire,

Ca să treacă drumul mare

Peste-a noastre vechi hotare.

Și să vadă sfântul soare,

Într-o zi de sărbătoare,

Hora noastră cea frățească

Pe câmpia românească!

(foto - Hora Unirii la Craiova. Tablou pictat de Theodor Aman și aflat la Muzeul Național de Artă al României)

Lasă un comentariu