Privesc consternat la confruntarea sângeroasă, încrâncenată, consecventă, cotidiană din spațiul public. Câte o temă azvârlită abil de identități neștiute cotropește pofta insațiabilă de circ și scandal, deturnează atenția publică. Zilnic, câte un leș, câte un stârv, câte o ciozvârtă li se aruncă prădătorilor mediatici și sar lacomi să o devoreze, iar publicul, copleșit de spectacol, avid, chibițează, freamătă, comentează, strigă, se manifestă frenetic, trepidează, și social media preia ecoul cu vuiet.
Doar în câteva zile, cazul Novak Djokovic, cazul polițistului care a accidentat mortal o fetiță pe trecerea de pietoni, plagiatul premierului Nicolae Ciucă, greva profesorilor și a personalului nedidactic, criza Rusia - Ucraina - UE - NATO, sarabanda negativismelor continuă irepresibil, continuă cu pandemia și criza sanitară, cu zilele și viața noastră. “Sic transit gloria mundi!” (Așa trece gloria lumii).
Mă întreb, când ne vom opri din acest iureș, din galopul informațiilor maladive, contagioase, devoratoare, din acest spectacol și tablou sinistru, devastator? Când în această țară se va rezolva la modul serios o problemă importantă până la capăt și, abia mai apoi, să pășim solidari către următoarea?
Fiindcă, în timp ce ne lăsăm captivi în gâlceava și iureșul generalizate, iată, de pildă, după trei decenii, nu s-a soluționat încă în justiție nici măcar cazul “Revoluției” din decembrie 1989, nici cel al “mineriadei”, nu s-au recuperat banii furați, nici resursele fraudate din averea țării, nu avem încă vinovați stabiliți definitiv de instanță în cazul “Colectiv”, infrastructura rutieră rămâne precară, o sursă de pericol public, educația și sănătatea într-o perpetuă criză, ordinea publică o fac clanurile de interlopi prin țară și putem continua la nesfârșit.
Bașca, au explodat și prețurile la energie și combustibili iar, în timp ce mai marii țării o scaldă prin explicații savante și dau politic din colț în colț, privații își închid tot mai mulți și rând pe rând afacerile, omul de rând a ajuns ca venitul său dintr-o lună de muncă să nu-i mai acopere facturile pentru utilități. Vine foame mare, fraților, iar foamea e cel mai convingător agent reacționar, revoluționar, anarhic...
Nu sunt pesimist, doar un realist informat...
MARIUS PAȘCAN
