FĂRĂ SEX, FERI!
- Am vrut să facem un foc bun și am găsit bradul acesta, și ne arată cu degetul un trunchi de brad, lung de 3-4 metri, trântit lângă Feri.
- Tot nu înțeleg, a spus Antal.
Din cauza emoției și a fricii, Sandor se bâlbâia și îi era greu să își găsească cuvintele și să ne explice ce s-a întâmplat.
- Am ales bradul ăsta uscat și îndoit cu vârful aproape de pământ. Umăr la umăr, cu Feri, trăgând tare de vârful lui, ne-am apucat să-l rupem. Pentru că era uscat, bradul s-a desprins în două locuri, iar bucata asta de patru metri a căzut între noi. Dacă ar fi căzut pe noi, acum am fi fost morți. Bârna, în cădere, i-a “șters” capul și umărul lui Feri. în clipa următoare a și căzut inconștient. Și-a revenit acum câteva minute.
- Feri, mă auzi? l-am întrebat îngrijorat.
Și-a ridicat capul din pământ, s-a uitat lung la mine apoi a spus un da amărât.
- Te doare capul?
- Nu.
La întrebări de orientare și de memorie se observa imediat că este ușor confuz. Revenirea la starea normală s-a făcut destul de repede.
- Te poți ridica în picioare?
- Da.
- Te doare capul, ai greață?
- Nu.
Răspunsurile erau scurte și fără vlagă. Încet, încet, Feri a început să “prindă” glas și să ne spună că se simte din ce în ce mai bine. Lui Șandor și lui Antal, care au asistat cuminți la ritualul consultului, a început să le vină inima la loc. Au aprins focul.
- Unde sunt nevestele?
- Uite-le acolo, în coasta dealului, strâng zmeură.
- Ele nu știu ce s-a întâmplat cu Feri?
- Nu.
- Feri, te doare capul, ai greață?
- Nu.
Când carnea de pe grătar sfârâia a gata și când cartofii din ceaun se rumeniseră bine de atâta fiert în ulei, la foc mic, au apărut și doamnele.
- Ce-ați făcut până acum, leneșilor, a început Csini să se ia cu gluma. Masa nu este pusă, pâinea nu este tăiată, slănina nu este pusă în proțap la jar, șunca și salamul de Sibiu nu sunt aranjate pe farfurie. Ce ați făcut până acum?
- N-au făcut nimic, nu vezi? Au stat cu mâinile în sân, la taclale, și ne-au așteptat, cuminței, să le dăm de mâncare și aici, tot noi, a adăugat cu reproș Ani, soția accidentatului.
- Ce ați căutat în Toplița? a întrebat Csini.
- De-ale gurii, am replicat eu. Șandor mi-a spus aseară destul de târziu că vom merge la Banfi și n-am avut timp să mă pregătesc. Știam că aici este un restaurant, dar uite, totul este închis. Șandor m-a rugat să nu merg în oraș pentru că avem destulă mâncare, dar asta nu se face. Antal a hotărât să mă însoțească, l-a fost dor de o votcă.
- Știți, la restaurant, până când Radu a făcut comanda și a plătit, eu m-am așezat la o masă și am băut o sută de votcă. Nu cred că au trecut cinci minute că au și luat loc, aproape de masa mea, doi indivizi, care au început să citească ziarul. Repede “merg” telefoanele și pe la voi.
Șandor a început să le explice ce s-a întâmplat după plecarea noastră în oraș și a femeilor după zmeură.
- Feri, ți-este rău?
- Da!
- Te doare capul?
- Da!
- Ai greață?
- Da!
- Servus, băieți, am și plecat cu el!
- Așteaptă, să mâncați câte ceva!
- Nu pot. Feri, acum, este o urgență majoră. Are hemoragie cerebrală.
Observat și tratat două săptămâni în clinica neurochirurgicală, Feri a început să se simtă din ce în ce mai bine și într-o sâmbătă, l-am dus acasă.
- Feri, trebuie să continuăm tratamentul încă două săptămâni. S-a înțeles?
Întins în pat, vesel că a ieșit cu bine din această încercare, Feri a început să pună întrebări.
- Ce nu am voie?
- Alcool, tutun, nimica. Eforturile în curte și în grădină trebuiesc evitate. Băile fierbinți sunt interzise.
Punând arătătorul de la mâna dreaptă pe pieptul meu, ca și cum m-ar atenționa că ceea ce urmează să mă întrebe va fi de cea mai mare importanță, cu ochii pe jumătate închiși, cu o mină interogativă a întrebat tare și apăsat.
- Dar sex? a făcut o pauză mai lungă și apoi din nou, mai aprig:
- Dar sex?
- Nu, nu ai voie. Trei luni trebuie să eviți un asemenea efort.
Dintr-o dată fața i s-a înveselit, ochii au început să-i strălucească de viclenie și mulțumit de răspunsul meu a început să își frece mâinile de satisfacție.
- Grozav, foarte bine, mi-a spus în șoaptă, cu mâna la gură, apoi, imediat, pianissimo, căutând spre nevastă cu privirea, peste umărul meu, a adăugat:
- Spune tare, să audă interdicția și nevasta mea!
Ani, soția lui, stătea în fața aragazului și fericită că soțul ei a scăpat cu bine din acest accident stupid, se străduia să ne facă o cafea bună.
- Auzi ce spune Radu, și repetă întrebarea cu sexul și tot el dă verdictul:
- Nu am voie trei luni să fac sex.
Ani s-a oprit o clipă din amestecatul cafelei, a întors capul ușor către noi ca să audă ce i se spune, apoi netulburată după aflarea interdicției și-a continuat calm, stăpână pe sine, făcutul cafelei, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și când vestea primită nu ar fi avut nicio importanță pentru ea.
Feri, Feri, mă gândeam, nu știu până la urmă cine o să-și frece mâinile de satisfacție.
“Este bine să vorbești, dar mai bine este să taci” zice fabulistul franțuz, La Fontaine. Și eu am tăcut.
(Va urma)
Dr. ONORIU CORFARIU
