Ponderea redusă a populației românești în totalul populației zonei i-a determinat pe români (mai ales pe cei din scaunul/comitatul Treiscaune) “să se prindă de credința ortodoxă ca de unica putință de mântuire pentru păstrarea naționalității lor, a existenței lor ca națiune aparte printre celelalte «obști străine». Viața lor românească își găsește expresia în Biserica Ortodoxă și Biserica Ortodoxă îmbracă forma vieții românești. Iar obștea înseamnă națiune de sine stătătoare” (Negreanu, 1943). Era greu de închipuit să existe în Secuime români fără “religiunea” ortodoxă sau greco-catolică, cum nu se putea închipui nici ortodoxism fără etnia română. De aceea, în percepția tuturor locuitorilor zonei și în limbajul cotidian, religia ortodoxă era “religia română” (olah vallos), preotul ortodox sau greco-catolic era “preot român”, cimitirul celor două confesiuni era “cimitir românesc”, strada de lângă biserica ortodoxă era “strada românească”. De aceea, în momentele istorice grele ce au urmat Dictatului de la Viena și în timpul administrației zonei de către Comisia Aliată de Control (noiembrie 1944 - martie 1945), opresiunea antiromânească a îmbrăcat în special haina religioasă: biserici dărâmate, incendiate, cimitire devastate, preoți maltratați, credincioși obligați să treacă cu forța la alte confesiuni.
Din analiza informațiilor demografice oferite de recensămintele populației pentru județele Covasna, Harghita și Mureș, în perioada 1850-2011, rezultă că etnia a fost înregistrată cu mari fluctuații și discontinuități, în timp ce confesiunea cunoaște o anumită continuitate și constantă cu valori apropiate de statisticile confesionale.
Realitatea etno-demografică din județele menționate este departe de imaginea unui bloc etnic maghiar compact. În cele trei județe există un număr însemnat de persoane cu dublă ascendență identitară, există grupuri cu apartenență controversată (cel mai mare fiind cel de țigani), ezitanți, nostalgici (după etnii dispărute) etc. De exemplu, la recensământul din anul 2011, din județul
Covasna, un număr de 1.213 maghiari au declarat că au religia ortodoxă și 305 greco-catolică; iar din județul Harghita, 1.054 maghiari și-au declarat apartenența la religia ortodoxă și 222 greco-catolică. Rezultă că aproape 7.500 de persoane, fie că sunt de naționalitate română și aparțin “bisericilor istorice maghiare”, fie că sunt de etnie maghiară și aparțin bisericilor românești tradiționale (ortodoxă și greco-catolică). Existența persoanelor cu dublă ascendență identitară este confirmată și de datele rezultate din corelarea etniei cu limba maternă. Astfel, un număr de 540 de români din județul Covasna, 579 din Harghita și 1.180 din Mureș au declarat că au, ca limba maternă, limba maghiară, în timp ce un număr de 329 maghiari din județul Covasna, 315 din Harghita și 1.420 din Mureș au declarat că au, ca limbă maternă, limba română. Majoritatea acestor cazuri provin din familiile etnic mixte. La recensământul din 1992, în județul Covasna au fost înregistrate 2.724 de familii etnic mixte, iar în județul Harghita 2.960 de familii, deci un total de 5.684.
Începând cu recensământul din anul 1992, este pentru prima dată când numărul celor de etnie română, din județele Covasna, Harghita și Mureș, este mai mare decât cel al credincioșilor ortodocși și greco-catolici, din cele trei județe, semn că românii maghiarizați s-au integrat și confesional în rândul etniei maghiare și că numărul credincioșilor români neoprotestanți a crescut.
Din analiza informațiilor statistice referitoare la evoluția populației românești într-un interval de trei secole se desprind câteva concluzii:
În perioada analizată, din totalul celor 124 comunități cercetate, din județul Covasna, în 31 numărul populației de etnie română a crescut, în celelalte 93 populația românească a scăzut, în multe cazuri până la dispariția comunităților. În județul Harghita din totalul de 176 de comunități studiate, în doar 28 populația a crescut, iar în 148 a scăzut drastic.
Dr. IOAN LĂCĂTUȘU, ing. CIPRIAN HUGIANU
