Copil fiind, îmi petreceam adeseori vacanțele la bunici. Îmi luam cu mine cărți și, după ce îi ajutam pe bunei la muncile câmpului sau treburile casnice, adăstam prelung citind. Erau oameni buni bunicii mei, aveau mulți prieteni care-i vizitau frecvent. La casa lor, mai ales la sfârșit de săptămână sau de sărbători, era un adevărat pelerinaj de oaspeți. Cât ei povesteau unii cu ceilalți câte în lună și în stele, eu îmi vedeam de studiu, savuram slovele cărților.
Văzându-mă frecvent în această ipostază, unii dintre prietenii vizitatori îl mai atenționau cu îngrijorare pe bunicul meu spunându-I să nu-mi îngăduie să stau atât de mult cucerit în lumea cărților, să mă trimită la joacă cu alți copii, fiindcă, altminteri, “se strică la cap, bietul băiet, cu atâta învățătură”. Și evocau spre pildă diverse exemple de tineri pe care îi știau sau de care au auzit care și-au pierdut mințile din cauza cărților.
Deh, oameni simpli, împăcați cu lumea lor, cei mai mulți plecați între timp către veșnicia dumnezeiască. Privind retrospectiv, văd însă acum într-o altă lumină spusele lor. Văd cum “cei stricați la cap de prea multă învățătură” rămân neînțeleși și sunt chiar disprețuiți. Intelectualul, profesorul, învățătorul, scriitorul ș.a. nu se mai bucură de stima cuvenită și respectul societății, sunt rușinos retribuiți, umiliți, aproape proscriși. Clar, s-au stricat la cap de nu-i mai înțelege lumea și nu-i mai respectă societatea! Ajung chiar să fie bălăcăriți de te miri ce nimenea, căruia îi derapează neuronul însingurat și stingher prin social-media...
În lumea noastră “nouă”, învățătura prea multă pare că strică (cum au intuit bătrânii înțelepți), se bucură prioritar de succes cei cu mai puțină carte, dar șmecheri, oportuniști, veroși și tari în clanță. Mușchiul, tupeul și necinstea fac legea, iar istoria ne întoarce la teoriile lui Darwin care susținea că învinge întotdeauna cel mai adaptabil. Prin urmare, adaptați-vă la prostie dacă vreți să mai supraviețuiți toți cei “neînțeleși”, cei cu mintea stricată de (la) prea multă învățătură...
MARIUS PAȘCAN
