Esența intimă a existenței unora este voința de putere. (Nietzsche)
“Glonțul magic” al lui Ehrlich
O noaptea întreagă, într-o gardă, directorul policlinicii i-a împuiat capul doctorului Radu cu teoriile lui despre mecanismul de producere al cancerului și tratamentul lui. Credea în speculațiile construite mental de el din lectura unor cărți și reviste de popularizare. Niciodată nu ținuse în mână o eprubetă, nu făcuse o experiență și nu văzuse un laborator de cercetare. Cu toate acestea era un om cinstit, entuziast și entuziasmat de părerile lui științifice.
Atunci, la Tușnad, Radu i-a spus că toate aceste păreri științifice (intenționat nu a folosit cuvântul speculații) trebuie verificate experimental de o echipă formată din experți în biochimie, biofizică, chimiști, anatomopatologi și oncologi, antrenați în munca de cercetare, specialiști cu experiență, care dispun de mijloacele materiale importante absolut necesare studierii unui subiect de o asemenea importanță și de o asemenea complexitate.
Pentru rezolvarea acestei probleme, Radu i-a dezvăluit directorului “savant”, mai în glumă, mai în serios, că pentru reușita cercetării are nevoie de “glonțul magic” al lui Ehrlich, care, spunea el, îl obții cu cei 4 G, și anume: Geld-bani, Geduld-răbdare, Geschicktlichkeit - îndemânare și Gluk-noroc. Marele cercetător german, laureat al premiului
Nobel, știa ce spune. l-au trebuit 606 încercări ca să descopere salvarsanul (lat. salvare - sanus), primul medicament eficient împotriva sifilisului. Radu I-a mai sfătuit pe directorul “savant” să meargă într-un centru universitar, cum ar fi Târgu-Mureș, Cluj sau București, pentru că în policlinica din Tușnad, în inima munților, singur și numai cu reviste de popularizare nu va reuși niciodată să își verifice principiile și convingerile științifice despre cancer. După un timp, Radu a citit în presa locală și centrală despre marea descoperire a mecanismului de producere al cancerului și despre tratamentul lui. Nu mai era singurul semnatar al marii descoperiri. S-a încropit ad-hoc o echipă strălucită de medici pentru elucidarea mecanismelor morbului malign, flagelul numărul unu în lume. “Team-ul” era format dintr-un chirurg, oftalmolog, ginecolog și șeful serviciului sanitar, toți oameni numiți de partid (și nu numai) să conducă destinele sanitare ale urbei. Primii doi au fost “implantați” în centrul universitar și așezați în scaun de primul secretar județean de partid, chiar cu mâna lui. Pentru ultimii doi, primul bărbat al județului și-a pus numai semnătura. Pe ultimul din echipă, francezii nu l-au putut ține la o specializare de un an pentru că nu puteau comunica cu el. Nu știa nicio boabă franțuzește și nicio altă limbă de circulație internațională cu care se puteau înțelege, de aceea după trei săptămâni l-au trimis acasă. Acest medic șef a mai avut un scandal și cu teza de doctorat. Profesorul doctor Ionescu Mihai, prieten bun cu Radu, un eminent anatomist și un excelent chirurg, a contestat autenticitatea experimentelor din teza de doctorat a “savantului”. S-a lăsat cu anchete, cercetări, declarații și cu mulți nervi pentru elucidarea cazului. După atâtea eșecuri, încercând să-și repare amorul propriu, medicul returnat de franțuji, care la noi se ocupa cu destinul sanitar al județului și cu măsluirea rezultatelor cercetărilor din teza de doctorat, fără să cântărească, fără să judece, grăbit să nu piardă marea ocazie de a deveni laureat, s-a alăturat urgent echipei condusă de chirurgul portdrapel și nașul lui de funcție.
Mass-Media
Despre “marea descoperire” a urmat tam-tamul la radio, în presa locală și centrală și conferințe științifice numai cu medici primari (explicația a fost că medicii secundari și specialiști nu pot pricepe așa ceva). Este sigur că inițiatorul, directorul policlinicii din Tușnad, nu a putut să “miște” aceste mijloace de informare a populației. Au făcut-o cei care s-au “lipit” imediat de el, cei care nu cunoșteau nicio iotă din această problemă, dar gândul le zbura la Stockholm.
- Unde am dat și unde a crăpat, mi-a zis Radu.
Omul cu interviul, angajat la diverse instituții de colportaj, este nevinovat. Nefiind de specialitate, ziaristul cu reportofonul îi acordă încredere “eminenței cenușii”, ba chiar se entuziasmează la gândul că poate face un serviciu societății și nu în ultimul rând lui, mai ales dacă “savantul” mai cumulează o funcție într-un post de conducere. Este trâmbițată spre cele patru zări descoperirea și efectele mondiale, consecințe ale unor eforturi intelectuale fără precedent. Și uite-așa ziaristul calcă fără voia lui pe pavajul întins cu cele mai bune intenții de Scaraoschi.
Radule! Într-o societate normală în care promovarea valorilor este singurul drum care aduce beneficii materiale și spirituale, eliminarea impostorilor științifici, care apar și în Occident, se face precoce, fără efort, natural. O sită cu găuri de mărimi variabile cerne tot timpul valorile și le așează pe fiecare la locul pe care-l merită. Statul nu intervine. Omul politic nu galonează impostura. Serviciile de securitate nu avizează ascensiunea pe scara nonvalorii. Într-o societatea strâmbă, în care deciziile sunt luate de “vârfurile” politice, care nu pot sesiza la timp toate găinăriile, viitorul “nobelist”, impostorul urcă, face valuri în jurul lui, își colorează și își mărește zilnic aureola, strălucirea, gloria și faima. Pasul din marșul triumfal este tot mai apăsat. Serviciile pe care le aduce organelor de securitate sunt la început suficiente ca să primească susținerea promovării “savantului” în devenire. Partidul s-ar putea interesa de valoarea muncii megalofilului, dar nu are timp și nici interes. Când buba se sparge este prea târziu. Blufful este zgomotos, este jenant. Dacă cei “mari” consideră că omul trebuie salvat se va găsi printre sateliți un acar Păun.
(Va urma)
Dr. ONORIU IUNIU CORFARIU
