Despre sacralitatea Lupului și despre faptul că el guvernează peste treizeci de sărbători ale calendarului popular am mai povestit. Dintre acestea, o importanță deosebită o au zilele Filipilor de Iarnă, cele care încheie perioada de împerechere a lupilor, începută în urmă cu 80 de zile, la Filipii de Toamnă.
Filipii de Iarnă patronează întreg intervalul situat între Sânpetru Lupilor (16 ianuarie) și ultima zi a lunii, ce stă sub semnul Filipului cel Șchiop. Acest timp ceremonial provoca în vechime o explozie a gândirii magice, ritualuri de îndepărtare a lupilor de turmele de oi și de împiedicare a înmulțirii lor.
Să recapitulăm câteva dintre ele:
Era interzisă aruncarea cenușii din vatră, deoarece cărbunii aprinși, odată găsiți de lupi, le-ar putea stimula fecunditatea. Nu era permisă pronunțarea numelui animalului venerat, pentru a nu-l invoca.
Celelalte interdicții le priveau în special pe femei: nu aveau voie să-și descurce părul, pentru ca pădurea, la rândul ei, să încurce cărările lupilor, nu le era permis să arunce gunoiul din casă, să împrumute lucruri, să coasă, să toarcă, să țeasă, să împletească... În schimb, legau simbolic gura lupului prin încleștarea dinților metalici de la pieptenii de scărmănat lână, chinuiau gura sobei cu credință că astupă ochii lupului.
Cum o mare parte a sărbătorilor și ritualurilor din vechime au fost canonizate, Filipii au preluat numele Sfântului Apostol Filip. Așa se explică faptul că în mentalul popular aceste divinități precreștine au împrumutat aura sfântului.
Răspunsurile țăranilor la chestionarele întocmite de Th. D. Speranția la începutul veacului 20 sunt relevante: “Filipii se închipuiesc ca niște sfinți însărcinați de Dumnezeu cu îngrijirea vitelor”. “Filipii au fost niște apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creștinilor, au fost dați într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat”. “Acești Filipi au fost șase frați zdrențăroși, cari rătăceau prin lume și aveau puterea să schimonosească, să pocească pe cei care nu țineau zilele lor”. “Filipii o țin și femeile și bărbații, iar mocanii o țin atâtea zile câți cai au. (...) Ca să mai scape de ele, le mai dau și copiilor la căsătorie câte o zi de ținut.”
În imaginarul colectiv, Filipii apar și ca divinități răzbunătoare ce trebuie îmblânzite prin îndeplinirea unor ritualuri sau întreruperea lucrului: “O babă a tors în acele zile pe cuptor iar lupii, făcând o gaură acolo, au mâncat-o”. (Tony Brill - Legendele românilor) “Se povestește că o babă n-a voit să țină Filipii, sub cuvânt că, neavând vite, n-o s-o mănânce pe ea, dar ieșind seara pe afară, a mușcat-o un lup”. (Th. D. Speranția - Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgânești).
În culegerile lui Tudor Pamfile, Filipii apar drept zei protectori ai casei (un fel de “lar domesticus”) și sunt sărbătoriți prin ne-muncă, îndeosebi de femei. Pentru ca Filipii să le apere gospodăria “de rele, de primejdii, de foc, de lupi, de șerpi”, ele atârnă de lemnul coșului o secure și o lasă acolo până la sfârșitul lui Ianuar, când se încheie zilele lor.
În concluzie, prin unele locuri se crede că Filipii sunt niște sfinți mai mari peste toate fiarele sălbatice, prin altele, că sunt zei ai casei sau patroni ai lupilor, în timp ce unii spun că Filipii ar fi chiar întruchipări ale acestor animale. Cert este că “zilele rele de lupi” au fost atestate în toate zonele țării, până în prima jumătate a secolului al XX-lea. Acum, se mai țin sporadic doar în mediul păstoresc.
(Sursa foto - Satele din România)
IULIA GORNEANU
