RESTITUIRI - MICHELANGELO BUONARROTI

Distribuie pe:

În ziua de 18 februarie 1564, a murit Michelangelo Buonarroti, cel mai important artist al perioadei culminante a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit în pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului.

Câteva repere. S-a născut în 6 martie 1475, în Caprese di Toscana, o provincie a Italiei, copilărind apoi la Florența, în grija unei familii de pietrari, care i-a insuflat interesul pentru sculptură. Va deveni ucenicul lui Domenico Ghirlandaio, renumit pictor de fresce, care, conștient de geniul tânărului, îl trimite să studieze sculptura sub îndrumarea lui Bertaldo. Rapid, talentul lui Michelangelo atrage atenția lui Lorenzo de Medici, care la vremea aceea conducea Florența. Ca și contemporanul său mai vârstnic Leonardo da Vinci, Michelangelo studiază asiduu anatomia, fiindu-i chiar acordat neobișnuitul privilegiu de a face disecții pe corpuri umane în Basilica Santo Spirito, ca recompensă pentru realizarea unui crucifix din lemn.

În anul 1494 Florența a fost cucerită de regele Carol V al Franței, iar Michelangelo a părăsit orașul, doi ani mai târziu fiind invitat la Roma, unde a realizat celebra PIETA, admirată și în prezent în Basilica San Pietro.

Se întoarce la Florența, unde sculptează, în marmoră albă de Cararra, monumentala statuie a lui DAVID, înaltă de 5,47 metri. Poate fi admirată și acum la Galeriile Uffizzi.

În 1506-1512, la insistențele Papei Iulius al II-lea, pictura nefiind pasiunea lui primordială, acceptă totuși să picteze tavanul CAPELEI SIXTINE a Vaticanului, provocare uriașă, de covârșitoare amplitudine și dificultate, care îi va cataliza și consuma energia, și chiar viața, realizată în final fără niciun ajutor, concediindu-și echipa. Pictura din Capela Sixtină îi va absorbi ani de viață.

Deși întreruptă de activitatea de coordonare a unor fortificații romane (sub ocupație franceză), în urma căreia, trădat fiind, se refugiază la Veneția, pictura Sixtinei îl aduce din nou pe schelele Vaticanului, la cererea Papei Paul al III-lea, înfățișând, pe peretele altarului, teribila

JUDECATĂ DE APOI (între 1534-1541). Nu va reuși, însă, să finalizeze construcția Basilicii San Pietro - cea mai grea comandă din cele imaginate de cei șapte papi care, pe rând, vreme de 70 de ani, i-au exploatat geniul universal. (M.C.)

23

De mii de ori am fost rănit de moarte,

nu doar învins de tine-odinioară:

și azi, cu tâmpla albă,-a doua oară

să cred făgăduințele-ți deșarte?

De câte ori nu m-ai legat ca-n toate

și dezlegat și-mpuns în coaste iară,

încât cu greu mă regăsesc și-amară

de-atâta plâns mi-e viața asta foarte!

De tine-Amor, mă tângui și cu tine

vorbesc, acum că ți-am scăpat din mreje.

Să tragi cu arcu-în gol ce-ți folosește?

Securea-i de prisos și e rușine

s-o-nfigi cu dinadinsul în găteje

ori să gonești un om ce-abia pășește.

MICHELANGELO BUONARROTI

(Din volumul “RIME”, versuri de dragoste, postate în Descopera lumea - Interferente.ro)

MARIANA CRISTESCU

Lasă un comentariu