* “Avem o singură istorie, un singur Eminescu, o singură Dunăre și un singur Dumnezeu. Avem o singură Patrie, și ea se cheamă Limba română”. “Ar fi un mare păcat ca prin mijlocul ei să mai treacă sârma ghimpată, însemnându-i frontierele despărțitoare. De poporul român depinde pe unde vor trece mâine granițele U.E.: pe râul Prut sau pe dincolo de Nistru. Este o misiune a istoriei de care poporul român trebuie să fie mândru și pe deplin responsabil! Să ne regăsim mai întâi în ROMÂNIA, iar împreună cu ea - și-n Uniunea Europeană. E unica noastră șansă. Așa să ne ajute Dumnezeu”.
Nicolae Dabija (1948 - ), scriitor, istoric literar, om politic, patriot unionist basarabean
***
* Religia și morala atribuie o valoare deosebită personalității omenești, și consideră omul ca o ființă mai presus de toate celelalte, prin aceea că este religios și moral. Pentru religie, omul este chipul și asemănarea lui Dumnezeu, creatura sa cea mai aleasă, fiul Său. Sufletul are valoare nesfârșită înaintea lui Dumnezeu. Din punct de vedere moral, voința autonomă din om este un lucru așa de mare, că l-a făcut pe filosoful german Emanuel Kant să spună: “Două lucruri îmi umplu sufletul de admirație: cerul înstelat deasupra capului și conștiința din om”.
Prof. dr. Irineu Mihălcescu (1874-1948), teolog și ierarh ortodox român, care a îndeplinit demnitatea de mitropolit al Moldovei (1939-1947), profesor universitar, scriitor bisericesc. Între anii 1901-1904, a urmat studii de specializare la Facultatea de teologie și filosofie din Berlin, obținând la finalul studiilor titlul de Doctor în Filosofie.
***
* “Cu foarte mulți ani în urmă exista un oraș pe numele său de Harar. Viața orașului aici era pașnică și simplă: în zorii zilei, șiruri lungi de locuitori se scurg pe cele cinci porți, mânând cirezi de vite spre pășunile de pe dealuri. Se înapoiază seara, cu sarcini de cereale, lemne și nutreț. Porțile se închid cu strășnicie, în asfințit. Când se apropie închiderea porților, păzitorul acestora strigă cu glas tare: “Șaile”! “Grăbiți-vă! Se închide poarta!” După această chemare, poarta se închide. Cei rămași afară trebuie să aștepte până dimineața zilei următoare, dacă vor mai ajunge această dimineață, căci afară noaptea umblă șacalii, hienele și mulți tâlhari. Și mulți din cei rămași afară dimineața sunt aflați morți”.
Acest mod de viață putem să-l luăm și noi, creștinii, și să-l analizăm pentru a noastră salvare sufletească. “Lucrați până este ziuă” zice Sf. Scriptură, căci vine noaptea, vine moartea, când nimeni nu mai poate lucra și nimeni nu mai poate intra” (Ioan-9,4). Mântuitorul Hristos ne arată care este poarta spre mântuire: “Intrați pe poarta cea strâmtă (cât mai puține păcate) care duce la mântuire!”
P.S. “Unui om i-a rodit din belșug țarina. Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnițele mele și cele mai mari le voi zidi și voi strânge acolo tot grâul și bunătățile mele; Și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit cui vor fi?” (Luca cap. 12, vers. 17-20).
PĂRINTELE ILIE
