O ceremonie religioasă și, totodată, o restituire a unei pagini de istorie despre care nu vom înceta a scrie au fost săvârșite recent, la Sângeorgiu de Mureș, în memoria revoluționarului pașoptist Constantin Romanu-Vivu, de la a cărui tragică moarte s-au împlinit, la 9 februarie, 173 de ani. Locul în care revoluționarul român a fost îngropat a rămas, din nefericire, necunoscut, ordinul ucigașilor săi fiind de a nu se apropia nici un sătean de locul crimei, fiind împiedicată astfel și o înmormântare creștină, însă monumentul care astăzi îl cinstește stă de strajă, ca o lecție vie, în fața școlii din Sângeorgiu de Mureș, o comunitate modernă și recunoscătoare. Aici, lângă grupul statuar dominat de bustul său, a început ceremonialul, cu un Te Deum oficiat de un sobor de preoți, care, prin serviciul religios de pomenire, i-a fost cinstită pierderea vieții în numele idealului național. Despre personalitatea sa și năzuințele sale au subliniat, prin cuvintele rostite, edilul localității, domnul primar Sovalfi Szabolcs, cunoscutul publicist, om de cultură și artă sângeorzan, domnul Ilarie Opriș, prim-vicepreședintele Asociației Cultul Eroilor “Regina Maria” Filiala Mureș, domnul Adrian Șimon. La eveniment au participat deopotrivă consilieri sângeorzeni și mulți localnici. A urmat apoi depunerea de coroane de flori, ca semn al recunoștinței elementare.
Alocuțiunile susținute în memoria revoluționarului pașoptist au trecut în revistă aspecte referitoare la scurta, dar tulburătoarea sa existență, dedicată cauzei națiunii române. Constantin Romanu-Vivu s-a născut în satul bistrițean Pintic, comuna Teaca, la data de 13 mai 1821, și a rămas orfan de timpuriu de ambii părinți, fiind crescut de preotul paroh, unchiul său, Ștefan Moldovan, tutore și mentor, de care, mai târziu, i se va alătura și dedica în derularea acțiunilor revoluționare. După cursurile primare la școala din Pintic, a continuat studiile la Seminarul Greco-Catolic din Blaj, locul unde deja cunoaște din plin represiunile împotriva militanților pentru drepturile românilor ardeleni, Seminarul fiind obligat să îl îndepărteze pe istoricul Simion Bărnuțiu și, odată cu el, și pe studenții care îl susținuseră prin protest, Constantin Romanu-Vivu fiind unul dintre aceștia. În anul 1847 se stabilește la București, unde devine profesor și, cu sprijinul lui Nicolae Bălcescu, este primit în Comitetul Gazetarilor, realizând importante relații de prietenie și preocupări comune, primind distinse calificative în societatea bucureșteană, dar rămânând mereu interesat de evenimentele din Transilvania. Participă la Marea Adunare de la Blaj, din 15 mai 1848, apoi este ales, împreună cu unchiul său, Ștefan Moldovan, în Comitetul Național Român de la Sibiu, continuând să lupte alături de Andrei Șaguna, Simion Bărnuțiu, Aron Pumnul, Alexandru Papiu Ilarian, Avram Iancu ș.a. La începerea Revoluției trece din nou munții în Țara Românească și primește onoranta sarcină de a fi port-drapel în fruntea revoluționarilor munteni care se îndreptau spre Câmpia Filaretului pentru a arde Regulamentul Organic și codicile boierești. Prefect al Legiunii a XII-a al Ținutului Mureșul de Sus, cu sediul la Reghin, revine în octombrie 1848 și pornește, alături de recruți, acțiuni de dezarmare a milițiilor ungurești în localitățile de pe Mureșul Superior. În ianuarie 1849 este capturat împreună cu subprefectul (viceprefect) protopop Ștefan Moldovan, căzuți prizonieri, puși în lanțuri și trimiși la Târgu-Mureș. În februarie același an, sub motivul că vor fi transferați la Tribunalul din Debrețin, sunt scoși din temniță și escortați, convoiul însă va fi atacat și cei doi revoluționari vor fi uciși în locul numit Căpâlna, de pe raza localității Sângeorgiu de Mureș.
În cuvântul său în calitate de reprezentant al structurii precizate, domnul Adrian Șimon a mulțumit pentru invitație și a subliniat eforturile depuse de autoritățile locale, de toate entitățile responsabile în marcarea acestui concept de cult față de trecutul glorios al poporului român. În istoria neamului nostru un reper important îl reprezintă sacrificiul suprem al eroilor căzuți pe câmpurile de bătaie pentru păstrarea ființei naționale. Gestul acestora trebuie să fie cultivat și promovat în mentalul noilor generații pentru consolidarea educației și a respectului elementar față de martiri. Preocupările actuale ale tinerilor, asociate cu tehnica modernă de azi, alături de cunoașterea istoriei patriei, numai împreună pot să declanșeze un întreg proces constant de transformări pozitive, pentru formarea unui nou tip de personalitate umană. Gândim că fiecare român sau cetățean român trebuie să înțeleagă la justa valoare și motivație conceptele de patriot și patriotism, toleranță, respect reciproc, conviețuire pașnică, prezentul continuu și vremurile acestei țări minunate, dar pierdută de copiii ei în propriile sale frontiere.
Suntem permanent în curs de recuperare a memoriei eroice a ființei naționale și cu toții ar trebui să facem mai mult, să fim mai uniți, mai dedicați, implicați și apreciativi, îndeosebi pentru cei căzuți pe câmpurile de luptă din afara granițelor naționale pentru întregirea firească a acestora sau contemporani pentru cei care și-au dat viața în teatrele de operații din cadrul misiunilor desfășurate sub egida NATO. Se știe că județul Mureș a dat cele mai multe jertfe. Apreciere tuturor celor care trăiesc asemenea sentimente, de prețuire și promovare a simbolurilor, precum cel pentru care suntem aici și de respingere a ororilor războiului, indiferent de justificare, care este cea mai urâtă creație a omului din toate timpurile.
Odihnă veșnică!
A.Ș.
