Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că sunt o păpușă de cârpă, și mi-ar dărui o fărâmă de viață, probabil aș gândi tot ceea ce spun. Aș aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează, ci prin ceea ce semnifică. Aș dormi puțin și aș visa mult, deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii pierdem 60 de secunde de lumină. Aș merge când alții se opresc, m-aș trezi când alții dorm. Aș asculta când alții vorbesc, și cum aș savura o înghețată cu ciocolată! Doamne! Dacă aș avea o inimă, mi-aș scrie toată ura pe o bucată de gheață și aș aștepta să iasă soarele. Aș picta pe stele un poem de-al lui Benedetti, cu un vis al lui Van Gogh. Aș uda trandafirii cu lacrimile mele ca să simt înțepătura dureroasă a spinilor și sărutul vindecător al petalelor. Doamne, dacă aș avea un crâmpei de viață nu aș lăsa să treacă o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge fiecare femeie sau bărbat că el îmi este cel mai drag, și oamenilor, cât de mult greșesc, dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească, neștiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc. Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare. Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine odată cu bătrânețea, ci odată cu uitarea. Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmea muntelui, neștiind că adevărata fericire este să urci panta. Am învățat că, atunci când un nou-născut strânge în pumn pentru prima dată degetul tatălui său, îl va ține strâns pentru totdeauna. Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus numai atunci când îl ajută să se ridice. Am învățat atâtea lucruri de la voi, dar, de fapt, nu-mi vor folosi mai deloc, căci, din nefericire, când mă vor pune în cutia aceea, o să mor...
Sursa: Gândul de dimineață
AUREL VÂGA
