Valeria Vârlan, psiholog și psihoterapeut integrativ acreditat european, citată de csid.ro, ne explică unele din motivele pentru care nu obținem ceea ce dorim de la viață.
“Riscăm să rămânem captivi în scenariile pe care ni le facem despre cum va fi viața noastră și deprindem credințe limitative. De multe ori, vin la terapie oameni aflați la limita puterilor în încercarea de a desluși integrama propriei vieți. Cum se face că își doresc cu atâta ardoare anumite lucruri, care știu că le-ar fi benefice, dar eșuează în a le primi (trăi, îndeplini)? Acestora, le răspund că gândirea limitativă și credințele pe care le avem încă din copilărie ne dirijează viața din umbră”, afirmă psihologul.
Distorsionarea realității
În opinia psihoterapeutului Valeria Vârlan, oamenii își trăiesc viața la confluența a două lumi interioare: una conștientizată și una care ne dirijează din umbră (la care avem acces prin terapie și introspecție). A doua dintre ele este un fel de pilot automat, care s-a format în copilărie și s-a consolidat de-a lungul timpului.
Din ce? Din suma reacțiilor adaptative și credințelor dezvoltate cu privire la evenimente, persoane, circumstanțe, care au avut un impact semnificativ asupra noastră atunci când eram mici.
Ele formează ceea ce numim în psihologie scenariul de viață. Acesta se construiește în copilărie, cu unele revizuiri în adolescență, și este format ca orice poveste, din început, cuprins și sfârșit...
Încă din copilărie, alegem o strategie pentru a supraviețui mediului. Copilul alege un scenariu de viață pentru că, în acel moment, reprezintă pentru el cea mai bună strategie de supraviețuire într-un mediu perceput ca ostil, periculos, amenințător.
Teama de necunoscut
Odată ce înțelegem faptul că, în cadrul scenariului, simțim siguranța a ceva ce ne este familiar (chiar dacă dureros, neplăcut, frustrant, totuși familiar), ne vine mai ușor să înțelegem de
ce, sub stres, preferăm să alegem siguranța aparentă pe care o cunoaștem decât să înfruntăm teama de necunoscut. În multe situații, acționăm în viață din inerție.
Ca adulți, de obicei, nu mai suntem conștienți de povestea de viață pe care ne-am scris-o pentru noi înșine în copilărie. Acționăm în direcția ei din inerție și o trăim ca pe propriul destin. Fără a fi conștienți de aceasta, ne stabilim modul și parcursul de viață, astfel încât să ajungem la finalul pe care l-am “decis” atunci când eram copii.
Prima victorie
Conștientizarea scenariului reprezintă o primă victorie, semnificativă, pe drumul dezvoltării și întregirii personale. Urmează apoi munca de demontare a acestui scenariu și rescrierea noii noastre povești de viață, în concordanță cu cine suntem noi cu adevărat.
Iar odată deschise “ferestrele”, doar cerul este limita! Devenim conștienți că nimic nu ne stă în cale să obținem ceea ce ne dorim cu adevărat, că depinde numai de noi să reușim. (L.P.)
LUCREȚIA POP
