La data 19 februarie 2022, distinsul arhivist și istoric Ioan Ranca ar fi împlinit 90 de ani. Pentru cinstirea memoriei binecunoscutului cercetător târgumureșean, ieri, 17 februarie, Fundația Culturală “Vasile Netea” și Centrul de Dezbateri Socio-Politice și Culturale “Emil Aurel Dandea” din Târgu-Mureș, împreună cu Editura Eurocarpatica din Sfântu Gheorghe, organizează lansarea volumului Românii din fostele scaune secuiești (secolele XVI-XXI). Atestări documentare, conscripții, statistici, recensăminte, de Ioan RANCA, Vasile LECHINȚAN și Ioan LĂCĂTUȘU, apărut la Editura Eurocarpatica în anul 2021, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului.
Volumul a fost prezentat de Dimitrie POPTĂMAȘ, prof. univ. dr. Cornel SIGMIREAN și dr. Liviu BOAR din Târgu-Mureș, iar online de prof. univ. dr. Corneliu-Mihail LUNGU - Asociația “Ștefadina” din București, fost director general al Arhivelor Naționale ale României, prieten și susținător al dr. Ioan Ranca, în perioada când acesta a îndeplinit funcția de director al Arhivelor Naționale Mureș, iar din partea Editurii Euro-carpatica de dr. Ioan LĂCĂTUȘU și cercetător Tatiana SCURTU din Sfântu Gheorghe.
Redăm, în continuare, “Prefața” la volumul Românii din scaunele secuiești. Ciuc, Giurgeu, Cașin (1567-1850), ediția a II-a de Ioan Ranca, semnat de prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, text publicat în cuprinsul volumului.
Domnul Ioan Ranca, un om respectat, admirat, citat, consultat de istorici și oameni de cultură, a fost un privilegiat, expresie a binecuvântării muncii și harului său de istoric. Simbolic, ca act al consacrării, în urmă cu peste 12 ani, Prefectura județului Mureș i-a acordat cea mai înaltă distincție a județului Mureș, “Fibula de la Suseni”, un gest de recunoștință, dar și reparatoriu față de unul dintre cei mai prolifici istorici mureșeni.
O scurtă biografie a intelectualului Ioan Ranca ne relevă anvergura sa de arhivist și istoric
S-a născut la 19 februarie 1932, în Aiud, oraș care, prin trecutul său, este moștenitorul uneia dintre cele mai reprezentative tradiții culturale transilvane. Aici, la Colegiul “Titu Maiorescu”, viitorul arhivist și istoric Ioan Ranca a absolvit studiile liceale, în 1951, dobândind o temeinică pregătire, care prefigura dimensiunea intelectuală și cultura desăvârșită mai târziu prin studiile urmate la Universitatea din Cluj.
Student al Universității “Victor Babeș” din Cluj în anii cincizeci, într-o perioadă când materialismului istoric vulgar afecta grav cercetarea istorică, Ioan Ranca a avut șansa unor profesori de talie europeană: Constantin Daicoviciu, David Prodan, Mihail Macrea, Ștefan Pascu, istorici care, prin personalitatea lor, au putut salva tradiția istoriografică transilvană, amenințată în acei ani.
Proaspăt absolvent al Almei Mater Napocensis, Ioan Ranca a fost investit cu misiunea de a pune bazele Filialei Arhivelor Naționale din Aiud. Remarcat ca unul dintre cei mai avizați cunoscători ai științei arhivistice, Ioan Ranca a fost numit în 1962 director al Arhivelor Regiunii Mureș - Autonomă Maghiară. Aproape 40 de ani a gestionat arhiva mureșeană, acest depozit al memoriei noastre istorice, realizând din Arhivele Statului din Târgu-Mureș o instituție de referință la nivel național. În calitate de director, împreună cu colectivul de specialiști și colaboratori, a inventariat și a prelucrat un material documentar impresionant. Sunt peste 7.000 metri liniari de arhivă.
La Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Mureș se află colecții de documente microfilmate pe care nu le deține nicio altă arhivă din spațiul transilvan; de exemplu, aproape toate conscripțiile realizate de autoritățile austriece și maghiare în secolele XVIII-XIX, documente care consemnează evoluția demografică, etnică și confesională a Transilvaniei. La aceste performanțe arhivistice a contribuit enorma experiență a directorului Ioan Ranca, deplasările sale repetate în arhivele din Ungaria, pregătirea de specialitate realizată în Franța în 1976, la Arhivele Naționale din Paris.
Arhivistul Ioan Ranca a fost dublat de un istoric cu realizări semnificative pentru istoriografia transilvană. În 1986, la Universitatea “Babeș-Bolyai” și-a susținut, sub îndrumarea istoricului Ștefan Pascu, teza de doctorat cu tema “Românii din Secuime și Răscoala lui Horea”. Lucrarea a fost publicată în anul 2000, la Editura Pax Historica, beneficiind de o prefață semnată de regretatul istoric Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române.
Majoritatea studiilor, istoricul Ioan Ranca le-a dedicat problematicii sociale și naționale a Transilvaniei, celor două momente dramatice din istoria Principatului, Răscoala lui Horea și Revoluția de la 1848-1849.
După anul 1990, după pensionare, s-a retras, aparent, din viața publică. Ca istoric, însă, a trăit cei mai fecunzi ani. În primul rând, a finalizat magistrala lucrare, în patru volume, “Românii din scaunele secuiești”, proiectată să reconstituie istoria românilor din sud-estul Transilvaniei.
În ultimii ani, istoricul Ioan Ranca a revenit asupra studiilor sale, reeditând volumul al II-lea, dedicat românilor din scaunele secuiești, din Ciuc, Giurgeu și Cașin, între anii 1567-1850, perioada cuprinsă între prima estimare demografică a populației Transilvaniei și primul recensământ modern de la mijlocul secolului al XIX-lea; o istorie de aproape trei sute de ani, în care elementul românesc rămâne constant o populație activă, chiar dacă majoritatea în condiția de iobagi sau jeleri. Lucrarea, construită pe o metodologie complexă, în care se interferează metode specifice demografiei istorice cu cele de statistică, cu interpretarea profundă a izvoarelor, reprezintă istoria a 60 de așezări din scaunele Ciuc, Giurgeu și Cașin. Analiza diverselor forme de recensământ, conscripții, lustre, conscrieri confesionale, evaluarea antroponimelor și a etnonimelor au permis autorului să reconstituie prezența elementului românesc în scaunele secuiești. Istoricul Ioan Ranca, printr-o muncă de mare travaliu, pe care cei mai mulți cercetători o ocolesc, ne-a oferit cea mai complexă istorie a românilor din partea de sud-est a Transilvaniei, un bogat material documentar, care, sperăm, va fi continuată, întregită cu noi analize și interpretări.
Om al arhivelor, al documentului, istoricul Ioan Ranca a evitat să se hazardeze pe terenul speculațiilor, oferind o reconstituire pozitivistă a istoriei românilor din secuime. Arhivele, așa cum știm, sunt uneori de-a dreptul personificate, sacralizate: “arhivele nu mint”, “arhivele demonstrează”, “arhivele mărturisesc”. Dar, istoricul Ioan Ranca ne demonstrează că arhivele nu sunt singurele surse ale adevărului, specialiștii trebuie să le analizeze, să le verifice, să le compare pentru a spera că se pot apropia de adevăr. Arhivele pot fi distruse, pot fi “ascunse”, în sensul că sunt încă fonduri declarate secrete, inaccesibile atunci când se referă la cei aflați în viață. Dar un istoric autentic, cum s-a dovedit a fi venerabilul nostru coleg Ioan Ranca, prin cele 4 volume ale lucrării “Românii din scaunele secuiești”, a reușit să depășească asemenea situații, avataruri specifice muncii dificile de căutare a adevărului.
O reconstituire și o evaluare a operei istoricului Ioan Ranca ne duce cu gândul la tradiția istoriografiei ardelene, ilustrată de istoricii Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Ștefan Pascu, David Prodan și I.I. Russu, în cazul studiilor dedicate românilor din secuime. În prelungirea acestei tradiții, opera arhivistului și istoricului Ioan Ranca are un pronunțat caracter militant. Atent la spiritul vremii și împărtășind ca mulți alții din generația lui credința în valoarea dreptului istoric, s-a angajat discret prin scrisul său în dezbateri istoriografice cu substrat național. Dar credem că prin tot ceea ce a scris nu a făcut altceva decât să-și afirme propriile convingeri în limitele unor adevăruri în care a crezut și în condițiile în care seismele de pe scena politică europeană sau românească s-au repercutat în conștiința sa de istoric angajat.
Cu toate că nu l-am avut profesor, nu am avut subiecte comune în cercetarea istorică, iar întâlnirile noastre au fost, uneori, prea scurte, mărturisesc că am fost un admirator al omului și al istoricului Ioan Ranca. Un admirator al pasiunii sale pentru istorie, al tenacității cu care-și apăra opiniile, al omului direct, inteligent, sincer, cu umor, conectat la problemele cotidiene, politice și culturale, capabil să vadă istoria în durata sa lungă. Ioan Ranca a fost un intelectual mai special, care s-a retras în ultimii ani acasă, asemeni lui David Prodan, pentru a descifra și a scrie în liniște subiectele sale dragi, românii din scaunele secuiești. Altfel, un om care a trăit pentru națiunea sa, pentru semenii săi, pentru familia sa.
Cu acest prilej a fost evidențiată și contribuția regretatului istoric clujean dr. Vasile Lechințan, coautor al volumului lansat, plecat prea devreme la cele veșnice, lăsând în urma lui numeroase proiecte nefinalizate.
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei doi destoinici istorici ai românității din Arcul Intracarpatic, iar pe noi să ne întărească să le cinstim memoria așa cum se cuvine!
Dr. IOAN LĂCĂTUȘU
