BOTANISTUL, ROMÂNUL ȘI... LIBERTATEA

Distribuie pe:

* “Stați tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi, și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei (păcatului). Voi, fraților, ați fost chemați la libertate; numai să nu folosiți libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiți unul altuia în iubire. Căci toată legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

Epistola către Galateni, este una din cele paisprezece epistole ale Sfântului Apostol Pavel. Ea face parte din grupul de epistole pauline mari alături de Romani, I și II Corinteni, iar după conținut ea este o epistolă soteriologică (centrată pe problema mântuirii). Apostolul Pavel se declară autor al cărții în debutul ei, arătându-și atât numele, calitatea de apostol, cât și originea apostoliei sale. Clement Romanul, Sfântul Ignatie al Antiohiei, Sf. Policarp al Smirnei, Sf. Iustin Martirul, Sfântul Irineu, Clement Alexandrinul, Tertulian citează din epistola către Galateni, că ea face parte din cele mai vechi manuscrise din Sfânta Scriptură. Este citată în Fragmentul Muratori și este cuprinsă în listele cărților canonice ale Sfinților Părinți: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului și Grigore de Nazians. Epistola este scrisă în anul 54 sau 55, din Efes, în răstimpul călătoriei a treia misionară.

***

* “Românul își iubește pământul unde s-a născut, ca un rai din care nici tiraniile cele mai crude nu sunt în stare a-l goni. Câte năvăliri de barbari au trecut peste biata țară! Câte palme dumnezeiești au căzut peste bietul român! Și cu toate acestea, poporul a rămas neclintit pe locul său, păstrându-și naționalitatea în mijlocul aprigilor nevoi și zicând spre mângâiere: apa trece, pietrele rămân”.

Vasile Alecsandri (1821-1890), fost ministru de externe, poet, dramaturg, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României sec. al XIX-lea.

***

* “Celebrul medic și botanist LINNE, mort în anul 1778, a studiat la Universitatea din Uppsala-Suedia, la una din cele mai vechi școli superioare din Europa, fondată în anul 1476. El nu avea posibilități materiale; trăia din ajutorul oferit de colegii săi. Când pantofii i se rupeau, sau vreo haină, singur le repara”. Cu toate acestea el nu se descuraja, ba dimpotrivă, perseverând, el învingea toate greutățile. Într-o publicație a sa de mai târziu găsim următoarea însemnare: “Îți mulțumesc, Dumnezeule Atotputernic, pentru că, în cursul vieții mele, în amărăciunea mizeriei, cât și în atâtea încercări, Tu mi-ai arătat prețioasa Ta purtare de grijă”. Deasupra sălii de conferințe și a cabinetului său scria: “Dumnezeu te vede; ferește-te de a mai păcătui!”.

P.S. “Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia, sau sabia? Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nicio altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani cap. 8, vers. 35, 38-39).

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu