În a doua Duminică din perioada Triodului, în Duminica Fiului Risipitor, în Bisericile Ortodoxe și Greco-Catolice se va citi Evanghelia după Luca (15, 11-32), o cutremurătoare pildă despre întoarcere la adevăr și iertare. Mesajul transmis prin Biserică către tinerii ispitiți de dezmierdările unei lumi, în care Dumnezeu a fost înlocuit de bani și plăceri deșarte, chipul fiului risipitor poate fi regăsit în odraslele unor potentați din lumea politică și de afaceri, apăruți în România după “revoluția” furată.
Din fericire există și tineri care se întorc acasă, în calitate de oameni harnici, vrednici, dornici să se realizeze aici, să-și agonisească, nu să risipească averea câștigată în țări străine. Vă prezint un tânăr întors acasă, după ce s-a realizat muncind din greu, în Spania.
Costică s-a născut într-o familie de oameni harnici, gospodari vrednici. După ce a absolvit opt clase înainte de “revoluție”, a urmat o școală profesională de mecanici, apoi și-a continuat studiile la un liceu seral de profil. În paralel a lucrat într-o fabrică din orașul S, fiind foarte apreciat, dovadă că a ajuns la categoria a cincea de salarizare. Nu s-a grăbit să se căsătorească. În câțiva ani după revoluție, fabrica s-a închis, trecută prin mai multe spălătorii de bani. A rămas șomer, muncitor de înaltă calificare, școlit, instruit, policalificat și cu cunoștințe practice în domeniul agriculturii acumulate în gospodăria părinților. Din economiile lui și ale familiei a reușit să-și cumpere un tractor și câteva utilaje agricole de strictă necesitate. Dezamăgit de greutățile întâmpinate cu valorificarea produselor, a plecat în Spania, unde a lucrat în agricultură, apoi instalator sanitar în construcții, mecanic la un parc auto, fiind apreciat pentru hărnicie și competență. La un moment dat s-a angajat la un hotel, om bun la toate. Când a ajuns administratorul acelui hotel și restaurant a câștigat bani frumoși și s-a căsătorit cu o româncă din Republica Moldova. Acolo, în Spania, ajunsese un om respectat, cu o soție frumoasă și doi copii reușiți, un băiat și o fetiță. Odată, de Paști, familia s-a întors acasă, după mulți ani de pribegie și au hotărât să se stabilească în satul lui, unde să deschidă o afacere a lor, pentru ei și copiii lor, sătui să slugărească printre străini. Au cumpărat o casă, cu un teren în suprafață de un hectar, unde, cu banii câștigați în Spania, au construit o agropensiune la standarde moderne, cu posibilități de relaxare, la un pescuit într-un lac amenajat în apropiere, plimbări cu o trăsură de epocă, călare, o minigrădină zoologică... Bucătăria, cu mâncăruri moldovenești și ardelenești, a atras numeroși turiști din țară, dar și din străinătate, în special nemți stabiliți în Germania. Cu banii câștigați în Spania, cu experiența acumulată prin diferite locuri de muncă, Costică a devenit, în câțiva ani, un prosper om de afaceri în satul natal, un model pentru consăteni. Nu a neglijat nici agricultura, ocupație care îi asigură alimentele ecologice pentru pensiune. Spre bucuria părinților, familia lui Costică are intenția să-și extindă afacerea prin amenajarea unei pârtii pentru schiat, a unui hotel nou și a unei baze de tratament balnear prin accesarea de fonduri europene. Singura nemulțumire este provocată de o birocrație stufoasă în accesarea fondurilor europene, corupția celor care îți autorizează și controlează afacerea. Vin inspectori, promovați pe funcții prin politică, relații, cumetrii, care nu au bătut un cui în viața lor și îi provoacă lehamite de toată politica românească privind încurajarea tinerilor risipiți prin lume să se întoarcă acasă.
Se pot scrie sute de romane pe tema pildei cu tâlc din a doua Duminică a Triodului. Dacă tatăl obișnuit a fost înduplecat de pocăința fiului său risipitor și i-a oferit iertare, în vremea noastră, vremelnicii guvernanți ai României trebuie ei să solicite iertare copiilor României, pe care i-au risipit prin lume și să-i primească acasă, sacrificând vițelul cel gras în cinstea lor, fiindcă doar ei ne mai pot salva pustiul din satele îmbătrânite.
VASILE BOTA
