CĂRĂRI PIEZIȘE (LXIV) “POPA ĂSTA O FI AVÂND LICEU, ORI BA?

Distribuie pe:

Pentru utilarea fabricii cu unele aparate veniseră pe șantier și nemți. Înțelegerea convorbirilor între români, nemți și englezi era înlesnită de preotul scos din temniță, care vorbea fluent engleza, germana, italiana, latina și greaca. Preotul devenise pe șantier un personaj indispensabil, iar englezii și nemții îi acordau un respect deosebit. Aflaseră că translatorul lor este doctor în teologie la Roma, la Londra și la Köln.

Într-o zi, după ce preotul și grupul de străini trecuseră pe lângă milițieni, unul dintre cei trei “păzitori” a zis:

- Al dracului popă. Îl vedeți? Vorovește pe tăte limbile, de se crucesc și străinii. Am auzit că pe lângă engleză și germană mai grăiește și pe greacă și pe latinește.

- Amu două săptămâni, a intervenit al doilea “păzitor”, l-am auzit în canțelarie vorovind cu doi. L-am întrebat pe șefu pe ce limbă vorovește popa?

- Pe italiană, mi-a răspuns. Popa ăsta-i fulger la minche.

- Săptămâna trecută, când a venit delegația Partidului Comunist din Vietnam, l-am dus pe popă la “Partid”. Tare s-au minunat vietnamezii când popa le-a grăit pe limba lor.

- Unde ai învățat și limba vietnameză?, l-a întrebat primul secretar.

- La Roma, la seminar. Am stat trei ani în cameră cu un vietnamez, i-a răspuns preotul.

- Mă, nu vă mai cruciți atât, a intervenit primul milițian. Ăsta are doctoratul la Roma.

- Geaba are el doctoratu. Mă tot întreb de-o bucată de vreme, oare popa ăsta o fi având liceu, ori ba?

A trecut perioada de detenție și preotul s-a întors la credincioșii lui și i-a păstorit pe ascuns, cu credință și devotament până când anii l-au doborât. Stând pe banca veche de lângă poarta de intrare din fața casei, a pus capul în piept și s-a săvârșit. În sicriu zăcea o mână de om mare, cu fața mulțumită și senină, cu sufletul datoriei împlinite, împăcat cu el, cu lumea și cu Dumnezeu și mulțumit de ce a făcut pentru oameni și pentru neamul lui. În sicriu zăcea trupul neînsuflețit al omului care ne-a prevenit că nu putem supraviețui dacă nu păstrăm în noi spiritul gorjanului din Vladimiri, al “flămânzilor” din Flămânzi, al nedreptățiților din Zărand și al eroilor de la Mărășești.

- Hei, voi ăștia din Vladimiri, din Flămânzi, din Zărand și din Mărășești, voi ăștia pe care se sprijină țara, ce faceți? Ați adormit? Nu vedeți că pungașii ne umilesc și ne pun țara pe tarabă? Ar fi strigat astăzi popa, cel care ar fi avut liceu ori ba.

Adevăruri mărturisite și iertate

Religia

Adevăruri arătate și drepturi cerute.

Oameni zdrobiți de roată.

Zărandul, Zărandul.

(Sfârșit)

Dr. ONORIU IUNIU CORFARIU

Lasă un comentariu