Chemat la ordine de “Big Brother” - Joe Biden (președinte SUA), cancelarul Germaniei, Olaf Scholz (SPD), a ajuns la Washington. Din timp, senatorul Jim Risch s-a grăbit să avertizeze guvernul german “să-și revizuiască atitudinea (defensivă) în problema Ucrainei”... “O invazie rusească ar avea consecințe drastice în Europa și asupra Germaniei”.
În acest context, Robert Habeck, Ministrul german al Economiei (Ecologiști), încearcă să amelioreze disputa transatlantică “afișând” intenția de a reduce dependența economică și energetică (50% gaz) a Germaniei față de Rusia: “Situația geopolitică obligă Germania spre alte oportunități în ceea ce privește importul de gaz și chiar în probleme de infrastructură. Este oare “filologul” Habeck așa de naiv sau e vorba doar de o manevră politică? În 2014, când președintele Rusiei Vladimir Putin închidea “robinetul gazului”, Ministrul Economiei, Sigmar Gabriel, declara: “Mai rezistăm, cu toate rezervele, doar câteva luni. Importul din SUA este iluzoriu”.
Relațiile ruso-germane: 6.000 de firme germane active în Rusia; 20 miliarde, investiții germane în intreprinderi rusești producătoare; comerțul cu Rusia 76,5 miliarde; Rusia, pe piața de desfacere numărul 1 pentru Volkswagen 1,2 miliarde (vânzare 300.000/an) și altele care au crescut simțitor.
La ora actuală, președintele Camerei de comerț din Germania (DIHK), Peter Adrian, se rezumă doar la o declarație de curtoazie: “Chiar acum, în vremuri de grea încercare, firmele germane ar putea să investească mai mult, la nivel de miliarde, intrând pe piața SUA”.
Pentru a salva Germania economic, misiunea cancelarului german devine extrem de dificilă, trebuind să recurgă, fără îndoială, la compromisuri. Pe de altă parte, social democratul Scholz, lansat în politică de cancelarul Gerhard Schröder, nu are forța și curajul decizional pe care-l avea idolul său (Categoric “Nu” războiului american împotriva Irakului, pretextat de “juniorul” Bush și argumentat printr-o minciună). Acum va avea de a face cu “seniorul” Joe Biden, de curând impulsionat de urmărirea Live a bombardării unui șef terorist.
Între timp, primele trupe militare americane de sprijin au ajuns în Polonia. E vorba de 3.000 de soldați, dintre care 300 au fost cazați în Wiesbaden, capitala landului Hessen (nu departe de aeroportul Frankfurt pe Main), localitate ocupată cu preponderență, după război, de americani.
În contrapartidă, în vederea următoarelor manevre militare la granița cu Polonia, Rusia aduce în Belarus (Brest), avioane de luptă de tip Suhoi, Su-25M (de atac la sol), din regiunea Primorje de la 7 mii de kilometri (la Marea Japoniei). Acest tip de avion este relativ vechi (1978), numit de americani “Frogfoot”-optimizat pentru antitanc și face parte dintr-o gamă largă, cel mai performant fiind Suhoi Su-75 nedetectabil (poate lovi 6 ținte simultan), care rivalizează cu F-35 american.
Sub aspect politic, Putin se mișcă extrem de rapid și eficient. Oferindu-i-se posibilitatea de a nu boicota jocurile olimpice, reușește, întâlnindu-se cu omologul său chinez, Xi Jinping, să încheie un acord contra extinderii NATO, favorabil și în problema ucraineană. Astfel, președintele rus își asigură spatele față de occident, dar pierde în partidă directă în fața partenerului chinez.
Generalul german Harald Kujat, fost șef al comisiei NATO, declara într-un interviu televizat, apreciind dinamica eficientă a lui Putin, că “NATO și SUA nu ar face față unui conflict armat cu Rusia, iar intervenția Chinei ar complica și mai mult lucrurile”... “Sprijinul american acordat țărilor din Est e o glumă”.
Germanii încearcă să se detașeze cu prudență de intențiile agresive ale camaradului de luptă american, sprijinind refacerea unor sfere de influență avantajoase, care să stea la baza unei hegemonii bipolare în prima fază și multipolare în viitor, inclusiv China. Bineînțeles, în această formulă, Germania își poate exercita propriul joc hegemonial european.
Sfătuitorul cancelarului Helmut Kohl, Horst Teltschik, care a organizat ulterior Conferința de Securitate de la München (1999-2008), a pledat pentru apropierea lui Putin de Germania. Amestecul Germaniei în problemele Ucrainei au deteriorat pe parcurs această relație prolifică pentru ambele părți.
Deocamdată, Germania nu livrează armament Ucrainei, doar “căști”.
TUDOR A. GELU, corespondență din Frankfurt/Main
