* “Privim în aceste zile tot ceea ce se întâmplă în lume și în Europa. În general, ne întristăm și zicem că nu este bine să vină atâția străini la noi, să vină atâția străini în Europa, pentru că nu sunt creștini. Un mare bărbat al neamului nostru, mare pedagog și ministru, Simion Mehedinți, a spus câteva lucruri, parcă profeții, pentru ziua de astăzi: «Nu, popor român, să nu te temi dacă vor veni străini peste tine! Să te temi atunci când mamele nu vor mai face copii!» Pericolul nu este venirea străinilor. Pericolul suntem noi”.
Teofan Savu (1959 - ), este din anul 2008 arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Anterior, între 2000-2008, a fost arhiepiscop ortodox al Craiovei și mitropolit al Olteniei. În perioada 1991-2000 a fost episcop patriarhal cu titulatura Sinaitul. Are șapte frați, dintre care 4 sunt intrați în monahism. Obține titlul de doctor în teologie, cu calificativul Summa Cum Laudae. Devine starețul Mănăstirii “Acoperământul Maicii Domnului” din Bussy en Othe, Franța, iar în anul 1990 este numit Secretar Patriarhal. Este autor de articole, studii în reviste și ziare din țară și străinătate, în domenii ca: teologie patristică, spiritualitate ortodoxă, ecumenism, analize ale fenomenului religios actual etc. A primit multe ordine, decorații, diplome, iar în anul 2000 a primit Ordinul “Merit Mare Cruce” din partea Președinției Române.
***
* “Un om din Nepal, în Himalaia, cerșise douăzeci și unu de ani. El se așeza într-un anumit loc și cerșea cu gândul de a se îmbogăți. Totuși, muri sărac, iar oamenii, închipuindu-și că el ascunsese banii săi acolo unde sta pentru cerșit, au săpat și au găsit o comoară a unui rege, care murise demult. Cerșetorul care dorea să se îmbogățească nu știuse că stătuse pe o asemenea bogăție”.
“Tot așa noi, creștinii, stăm pe o mare bogăție care este viața dată de Dumnezeu, cu toate frumusețile ei, dar o neglijăm, trecem pe lângă ea, uitând de Marele Creator, Dumnezeu. Drumul nostru spre mântuire, spre fericirea pământească și cea viitoare trece prin curtea lui Dumnezeu. Numai atunci când am îmbătrânit și nu avem speranță în nimic, ne dăm seama că am stat pe o bogăție și n-am văzut-o. Dar, mai este și întoarcerea ceasului al nouăzeci și nouălea... (n.a.)”
P.S. “În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voștri și am zis: Să ascultați pe frații voștri și să judecați drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cât și cu cel străin. Să nu părtiniți la judecată, ci să ascultați și pe cel mare și pe cel mic. Să nu vă sfiiți de la fața omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi să o aduceți la mine și o voi asculta Eu. V-am dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceți” (Deuteronomul cap. 1, vers. 16-18).
PĂRINTELE ILIE