Lăsând impresia că sfidează conceptele geometriei, prin formele impredictibile, discontinue și distorsionate, dar și trecerea timpului, prin aspectul său ce se opune continuu și rebel convențiilor, Muzeul Guggenheim Bilbao de artă modernă și contemporană este o bijuterie a arhitecturii și a culturii, înălțată pe țărmul spaniol al Oceanului Atlantic.
Greu de crezut că de la inaugurarea Muzeului Guggenheim Bilbao, ce pare desprins din viitor, atât la exterior, cât și la interior, se împlinește în acest an un sfert de secol. La deschiderea sa, în 1997, clădirea ce avea să fie admirată de-a lungul anilor de milioane de vizitatori și să adăpostească o pleiadă de lucrări artistice, a fost considerată ea însăși o operă de artă, fiind descrisă drept una dintre cele mai spectaculoase structuri reprezentative pentru deconstructivism.
Clădirea muzeului de artă modernă și contemporană din Țara Bascilor a fost proiectată de arhitectul și designerul Frank Gehry, născut în 1929, în Canada, renumit pentru creațiile sale în stilul deconstructivist, o mișcare a arhitecturii postmoderne apărută în anii 80, caracterizată de “încălcarea regulilor” arhitecturii clasice, de fragmentare, absența aparentă a armoniei și simetriei, contradicție, impredictibilitate, haos controlat și “dezasamblarea” formelor consacrate.
Printre lucrările cele mai frapante ale lui Gehry, recompensat cu Premiul Pritzker, cea mai prestigioasă distincție din lumea arhitecturii, se numără Dancing House (Casa care dansează) din Praga, uimitoarele Walt Disney Concert Hall din Los Angeles și Lou Ruvo Center for Brain Health (LRCBH) din Las Vegas, clădirea Louis Vuitton Foundation (Fondation d'entreprise Louis-Vuitton), muzeu de artă și centru cultural din Paris, Frederick R. Weisman Art Museum din Minneapolis, Museum of Pop Culture (MoPOP) din Seattle, dar și 8 Spruce Street din New York, un zgârie-nori cu 76 de etaje, una dintre cele mai înalte clădiri rezidențiale din lume. De asemenea, arhitectul semnează proiectul viitorului muzeu de artă Guggenheim Abu Dhabi de pe Insula Saadiyat din Emiratele Arabe Unite, a cărui inaugurare este prevăzută pentru 2025.
Muzeul Guggenheim Bilbao, una dintre cele mai admirate lucrări ale arhitecturii contemporane, se înalță pe marginea estuarului râului Nervion, în nordul Spaniei, și a fost inaugurat la 18 octombrie 1997, de regele Juan Carlos I.
În pofida complexității proiectului, clădirea a fost ridicată fără a se depăși termenul prevăzut inițial sau bugetul estimat, de 89 de milioane de dolari.
La această construcție colosală, ce se întinde pe 24.000 de metri pătrați, s-au folosit peste 25.000 de tone de beton - fiind necesară o fundație complexă din cauza structurii solului, cu numeroși stâlpi de susținere ajungând la o adâncime medie de 14 metri -, o structură principală metalică unică și structuri metalice complexe peste aceasta, potrivit companiei constructoare, compania Ferrovial.
Clădirea are la bază piatră calcaroasă de culoare bej extrasă din carierele spaniole Huéscar (Granada) și este acoperită cu 33.000 de plăci de titan, dispuse ca niște “solzi”. Acest material a fost ales deoarece are jumătate din greutatea oțelului, este rezistent la intemperii, este mai puțin poluant și a corespuns perfect conceptului arhitectului.
Acoperișurile unduitoare ale muzeului adăpostesc lucrări reprezentative pentru o diversitate de stiluri, de la impresionism, expresionism, abstract, Bauhaus, Dada, minimalism, primitivism, ori artă conceptuală și brută, la neo-conceptualism, fotorealism, purism, constructivism, pop art, cubism, futurism, suprarealism sau suprematism, potrivit
site-ului muzeului, www.guggenheim-bilbao.eus.
Operele expuse aparțin unor artiști spanioli și internaționali, reunite în expoziții permanente dar și temporare, în continuă schimbare, reflectând aspectul dinamic al structurii muzeului. Printre acestea se numără și creații ale sculptorului român Constantin Brâncuși incluse în diverse colecții.
Specifice acestui muzeu sunt instalațiile la scară mare, cum ar fi colosala operă rece și metalică lucrată, însă, din oțel laminat la cald și cu aspect maleabil, intitulată “Snake”, realizată de Richard Serra pentru Guggenheim Bilbao. Aceasta constă din trei panglici enorme ce se unduiesc pe circa o sută de metri, cu o greutate de circa 180 de tone, și este inclusă în instalația uriașă “The Matter of Time”, o serie de opt sculpturi la care Serra a lucrat între 1994 și 2005.
Printre artiștii expuși la Guggenheim Bilbao se numără, de asemenea, Ai Weiwei, Salvador Dalí, Paul Gauguin, Claude Monet, Jackson Pollock, Camille Pissarro, Pablo Picasso, Egon Schiele, Vincent van Gogh, Takeo Yamaguchi, Vasily Kandinsky, Anselm Kiefer, René Magritte sau Andy Warhol.
Trei instalații artistice se remarcă în exteriorul clădirii. “Fontaine de feu” (“Fântâna de foc”) este o lucrare postumă de Yves Klein (1928-1962), o sculptură cu foc și apă, pe care artistul vizionar și-a imaginat-o în anii 50, un joc între două - poate chiar trei - dintre cele patru elemente primordiale, flăcările țâșnind în aer, pline de viață, și reflectându-se la suprafața apei statice, liniștite.
O altă instalație ce a creat senzație la Muzeul Guggenheim Bilbao este “Puppy” (“Cățeluș”) de Jeff Koons, artist recunoscut pentru astfel de isprăvi vizuale ce testează limitele dintre cultura populară și cultura de elită într-un joc vizual hibrid. Acest uriaș West Highland Terrier de 12,4 metri înălțime, îmbrăcat într-o cantitate imensă de pământ și acoperit cu mii de plante și flori, care păzește muzeul ca un gardian supradimensionat, însă cu aspect plăcut, îmbină, potrivit site-ului muzeului, trecutul și prezentul prin combinarea conceptului de grădină din secolul al XVIII-lea, cu modelele computerizate sofisticate și reprezintă un monument dedicat sentimentalismului, menit să confere, potrivit artistului, “încredere și siguranță”.
Poate cea mai reprezentativă instalație este, însă, “Maman” (“Mamă”), un păianjen-mamut de 9,1 metri înălțime, conceput de artista Louise Bourgeois, născută în 1911, la Paris, și decedată în 2010, la New York. Sculptura, ce uimește și înfricoșează în același timp, realizată în 1997, a fost inspirată de mama artistei, care era țesătoare, și reprezintă contradicția asociată maternității, rolul de protector și totodată de prădător, conform site-ului muzeului. Instalația este realizată într-o varietate de tehnici și materiale, cuprinzând elemente din bronz, oțel inoxidabil, dar și marmură, folosită la cele 32 de ouă din sacul de sub abdomen.
Construcția Muzeului Guggenheim Bilbao, la inițiativa guvernul basc, a fost o adevărată mană cerească pentru zona portuară în care a fost ridicat și pentru oraș, atrăgând anual sute de mii de vizitatori, chiar și în 2020, când instituția a avut 315.908 vizitatori, în scădere cu 73% față de 2019, conform The Art Newspaper, din cauza pandemiei de COVID-19 care a afectat toate muzeele lumii.
Proiectul a reușit să transforme un oraș industrial aflat în dificultate într-o metropolă culturală, potrivit Deutche Welle, revigorând complet regiunea lipsită de atractivitate, o performanță denumită “efectul Bilbao” sau “efectul Guggenheim”, un fenomen prin care, conform The Guardian, investițiile culturale asociate unei arhitecturi spectaculoase ar trebui să echivaleze cu o creștere economică pentru localitățile mai puțin norocoase. (AGERPRES)
Foto: guggenheim-bilbao.eus
