ÎNDUPLECARE... pentru că...

Distribuie pe:

Nu mă impresionează nici Valentine`s Day, nici Dragobetele, detest luna Martie, cu tot tacâmul ei de mărțișoare, floricele, acadele etc., fiindcă cele mai mari dureri ale vieții mele sunt legate de ea. Nu dau doi bani pe o Zi declarată, cvasioficial, a Iubirii, considerând că iubirea ar trebui să existe în fiecare zi și noapte ale vieții noastre (dacă e să fie, dacă nu, mai bine lipsă atenții din obligație!). Totuși... pentru că cineva, de departe, care nu are habar despre Dragobete, a “comis” un gest superb, ca... o iubire “necondiționată”, înșir aici câteva Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere de Radu Ștefănescu. (M.C.)

XXXV

Nu te căi de ce-ai făcut: și spinii

Tot roze sunt, izvoarele-au nămol,

Eclipsa-i somnul trândav al luminii,

Laleaua dă omizilor obol.

Vezi, úmbrele-s ursite fiecărui:

La fel și eu, prin rugă îndulcind

Păcatul trupului, greșesc, dar stărui

De alt păcat mai greu să te desprind,

Fiindcă-ți sunt ispitelor izvor...

În mine însumi lupt; ne'nduplecat

Judecător al desfrânării, or

Al dulcii necredințe avocat

Corupt: furat, dar hoțului complice,

Sunt păgubașul vinovat, s-ar zice.

LXVI

De tot scârbit, în moarte-aș vrea să fug,

Să nu-i mai văd în zdrențe pe cei buni,

Sluțenia ornată cu belșug,

Credința compromisă de minciuni,

Pe harnic în batjocură plătit,

Fecioarele împinse la desfrâu,

Dezonorat pe cel desăvârșit,

Pe șchiop ținând zburdălnicia-n frâu,

știința-nlănțuită de tiran,

Talentul explicat de idioți,

Apostrofat cel pur, ca grobian,

și gardianul slugărind la hoți.

Sleit de toate astea, aș pleca,

Dar lumii pradă las iubirea mea.

LXXIV

Cândva luntrașul mă va recunoaște,

și vom pluti spre vămi: să nu-ți mai pese.

A doua oară stihul mă va naște,

Iar duhul meu în tine își va țese

Memoria. Iubirea ți-e-nchinată,

Apleacă-te și ia ce-ți aparține,

Acolo-s eu, sămânța mea curată;

Pământului, ce-i greu i se cuvine,

și viermii-nveselește, cum borhotul

Din vinul pur, încet la fund se lasă.

Atât vei pierde: trupul meu, cu totul

Sortit uitării. Partea mea aleasă,

Din adâncimi desprinsă, va pleca

Spre tine, ca să dăinuie, a ta.

(Sonete de Shakespeare, într-o nouă traducere de Radu Ștefănescu)

Lasă un comentariu