“DUPĂ-ATÂTA FRIG ȘI CEAȚĂ…“

Distribuie pe:

“Sus prin crângul adormit, /A trecut în taină mare, /De cu noapte, risipind/ Șiruri de mărgăritare/ Din panere de argint, /Stol bălai/ De îngerași, /Cu alai de toporași./ Primăvară, cui le dai?/ Primăvară, cui le lași?

(George Topârceanu - Rapsodii de primăvară)

Primăvara începe, după unii, cu prima zi a lunii martie, după alții - când se sfârșesc zilele babei Dochia, și anume la Alexii - 17 martie, și durează până la Sf. Onofrei, 12 iunie. Alții pun ziua întâi de primăvară după ce trec treisprezece săptămâni numărate din ziua de Crăciun.

Luna (numită și Mărțișor) este una capricioasă, legendele spunând că Mart a luat câte o zi de la fiecare lună pentru a-și depăși toți frații: Mart l-a poftit în ospeție pe fratele său mai mic, Prier (aprilie). Acesta, sfătuit de Florar (mai), și-a luat cu sine atât căruța, cât și sania și luntrea, știindu-l pe Mart pus pe șotii. Astfel, Prier a putut călători, în ciuda vremii schimbătoare. Mânios că i s-au zădărnicit planurile, Mart a jurat să se răzbune, trimițând bruma care să veștejească podoabele cu care se fălește Florar.

Simbolul străvechi al primăverii este mărțișorul, sărbătorit la 1 martie, când tradițiile, obiceiurile și datinile vechi de mii de ani sunt readuse în centrul atenției.

În mod tradițional, mărțișorul se prinde în piept sau la mână, înainte de răsăritul soarelui. Șnurul în firicele de alb și roșu au semnificații aparte: albul semnifică masculinitatea, rațiunea și sobrietatea asociate masculinității, iar roșul simbolizează feminitatea, senzualitatea, iubirea, bucuria de a trăi. Femininul se îmbină cu masculinul, vara se împacă cu iarna, căldura se întrepătrunde cu frigul, creând o uniune perfectă. Unii etnografi sunt de părere ca Sărbătoarea Mărțișorului reprezintă, de fapt, revenirea la viață a naturii, după Marele Potop menționat în Biblie.

De asemenea, se spune că persoana care poartă mărțișor mai multe zile consecutiv, in perioada 1-9 martie, va avea noroc tot timpul anului. Credințele românești străvechi învestesc mărțișorul cu puteri deosebite: el este asemenea unui talisman, poartă noroc, apără de forțele malefice, previne îmbolnăvirea în lunile care urmează, ține deoparte deochiul.

Adesea, mărțișorul este însoțit de un buchet de ghiocei. Firele - de lână, de ață, de mătase - alb și roșu sunt împletite împreună. Odinioară, de ele se atârna un ban de aur sau de argint, a cărui strălucire evoca lumina soarelui. Simbolistica mărțișorului cunoaște diverse interpretări, cea mai răspândită fiind bazată pe faptul că, în folclorul nostru, anotimpurile sunt simbolizate cromatic: primăvara este roșie, vara este verde, toamna este neagră, iar iarna este reprezentată prin culoarea albă. A dărui mărțișoare este un gest de dragoste, prietenie, respect și apreciere.

Obiceiul mărțișorului este și o parte a unui ritual de înnoire a timpului și anului, primăvara, la nașterea și moartea simbolică a Dochiei.

După unele tradiții, firul mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia toarce firul anului. De la români și aromâni, obiceiul mărțișorului a fost preluat și de alte popoare din centrul și sud-estul Europei.

“Mărțișoarele sunt de două feluri: unul al satului și unul al orașului. Cel dintâi este vechi și simplu, povestea lui începe cu a fost odată un șnur...” - două fire de lână, unul alb și unul roșu sau unul alb și unul negru. Femeile făceau șnurul și îl legau la gâtul și la mâna copiilor și tinerilor, dar îl purtau și adulții, se lega la coarnele vitelor, la poarta grajdului, la cloșcă. Se formau astfel nenumărate cercuri magice care protejau ce era de protejat în gospodărie într-o perioadă incertă: cândva, un început de an într-un vechi calendar, momentul reîntoarcerii păsărilor călătoare, primăvară năvalnică pe cale să schimbe tot. Mai târziu, de șnur s-a atârnat o monedă de argint sau de aur. Acesta e stadiul în care orașul a preluat mărțișorul. De fapt, el exista și aici sub forma pe care am descris-o, prin preluare înțelegând înnoirile la care îl supune orașul. Treptat, obiectul care atârnă de șnur poate să semnifice orice sau nimic. În ultimele două decenii, mărțișorul devine adesea pretextul de a oferi un cadou mult mai consistent, care rezolvă diverse obligații sociale”. (Irina Nicolau - Ghidul sărbătorilor românești)

ZILELE BABEI DOCHIA (1-9 MARTIE)

Nu întâmplător Babele sunt în număr de 9, o cifră cu semnificații magice. Sărbătoarea Dochiei deschide în spiritualitatea populară, șirul unor bogate manifestări ce sunt departajate de câte 9 zile (Mucenicii, Alexiile, Blagovestenia). Cea mai capricioasă dintre Babe este Baba Dochia, care stă la cumpăna dintre iarnă și vară, dintre anul vechi și anul nou. Vremea capricioasă din această perioadă este pusă pe seama caracterului Babei Dochia, iar dacă se încălzește treptat se spune că “Baba Dochia își leapădă cojoacele”. Fiecare cojoc este luat de celelalte babe numite după zilele săptămânii: Lunica, Martica, Marcuriana, Joița, Virița, Sitița și Domnica. Primele 3 zile ale lui martie se mai numesc “baba de primăvară” (1 martie), “baba de vară” (2 martie) și “baba de toamnă” (3 martie) și se spune că așa cum vor fi aceste zile, așa vor fi și cele trei anotimpuri. Ultima zi a Babelor, 9 martie, se suprapune peste o mare sărbătoare creștină: cei 40 de mucenici de la Sevastia.

Pe 9 martie își serbează ziua numelui persoanele care nu au patroni printre sfinții din calendar.

O altă sursă documentară spune că Baba Dochia era o soacră rea. Într-un an, de 1 martie își trimite nora la munte, după fragi. Un moș, poate Dumnezeu, îi dă fetei o mână de fragi. Dochia crede că a venit primăvara, își pune nouă cojoace unul peste altul, ia oile și urcă la munte. Acolo, vreme de primăvară, capricioasă. Mai întâi, se face cald și Dochia își aruncă unul câte unul cojoacele. Apoi cade o ploaie rece și baba, împreună cu oile, îngheață. Cu timpul, sloiurile acestea s-au prefăcut în piatră. Le poate vedea oricine în Bucegi, li se spune Babele.

Potrivit credințelor populare, zilele Babelor (Dochiei) ilustrează lupta dintre iarnă și primăvară, dintre întuneric și lumină. Martie mai este denumit și Germănar (Încolțitorul), natura începând să prindă viață și culoare. (surse documentare și foto - azm.gov.ro, traditi-superstitii.ro, cluju.ro, jurnalmd.ro, ziarulunirea.ro, pe-harta.ro, Marcel Olinescu - “Mitologia românească”)

Documentar de ILEANA SANDU

Lasă un comentariu