* Valoarea omului este cea statornicită de Dumnezeu. Valoarea omului este dată de ceea ce spune, de ceea ce face. Valoarea unui om este dată de pruncii pe care îi crește, de modul cum se face iubit între ceilalți prin faptele sale cele bune, prin generozitate. Nici un om generos care împarte ce are cu ceilalți, care face bucurii cunoscuților sau necunoscuților nu sărăcește. Sărăcesc doar cei care adună pentru ei inșiși, care sunt obsedați de averea de pe pământ”.
Părintele Iustin Pârvu (1919-2013), urmează Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica începând cu anul 1939. În anul 1942-1944 merge, ca preot misionar, pe Frontul de Est până la Odessa. Este arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani închisoare, în anul 1948; mai primește încă 4 ani de condamnare la închisoare pentru faptul că nu s-a lepădat de credință. În anul 1964 este eliberat și se angajează ca muncitor forestier, după care va fi preot la Mănăstirea Secu și Bistrița. În anul 1991 a întemeiat Mănăstirea de la Petru Vodă, județul Neamț, al cărei stareț și duhovnic este. Ridică aici o casă de educație pentru copii și un azil pentru bătrâni, în apropierea mănăstirii. Scrie câteva cărți , prin care își arată dragostea față de Biserica Neamului, poporul românesc, și o lecție dură, dar folositoare, de viață, a tot ceea ce înseamnă “omul după gratii”, precum și indignarea, uneori, față de rânduiala actuală care distruge tot ceea ce poporul român a înfăptuit în 2000 de ani de existență. Împreună cu părinții duhovnici: Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloaie, Arsenie Papacioc, Paisie Olaru, au format o pleiadă de duhovnici care au intrat în istoria Bisericii Ortodoxe Române și a neamului nostru Românesc.
***
* “Un chinez a fost întrebat odată dacă citise Evanghelia lui Hristos. - N-am citit-o - răspunse chinezul, dar am văzut-o. Cum ai văzut-o? Am cunoscut - zise acesta - un om de-al nostru care era groaza oamenilor; un mare tiran și asupritor. Însă, de când s-a încreștinat, el este ca o oaie blândă; e bun și milostiv de parcă-i altul. Eu n-am citit Evanghelia lui Hristos, dar acum cred că este bună și folositoare...”
“Viața unui creștin adevărat este o oglindă în care cei care nu cred și sunt păcătoși pot vedea puterea Evangheliei lui Hristos. “Voi sunteți o epistolă deschisă a lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne” (II Corinteni- 3, 3).
P.S. “Omul cel dintîi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și cum este cel ceresc, așa sunt și cei cerești. Și după cum am purtat chipul cel pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc” (1 Corinteni cap. 15, vers. 47-49).
PĂRINTELE ILIE