Prețul certificatelor pentru emisiile de dioxid de carbon a explodat
Un factor suplimentar de presiune pe modul de formare a prețurilor, atât la energie electrică, cât și la gaze naturale, este și politica UE de a face tranziția către surse nepoluante și sustenabile de energie. Evoluția prețului certificatelor de emisii de carbon a înregistrat o creștere fulminantă, până la 57 de euro pe tonă în luna august 2021, dublu față de nivelul din aceeași lună a anului anterior, atingând în prezent cote maxime istorice.
Noua politică a Uniunii Europene privind accelerarea măsurilor de reducere a emisiilor de carbon, consfințită prin Green Deal, a avut un efect direct, prin majorarea costului certificatelor de emisii de CO2 pentru producătorii pe bază de combustibili fosili. Costurile adiționale au fost transferate în prețurile finale plătite de consumatori.
Importurile de gaze ale României au crescut
Nici situația din sectorul românesc nu arată prea roz. Pe lângă gradul scăzut de înmagazinare pe care l-am menționat, asistăm și la un declin accentuat al producției de gaze naturale, evaluat
la aproximativ 7% pe semestrul II din 2021 versus semestrul II din 2020, potrivit ultimului raport de monitorizare emis de DG Energy. Ca atare, deși în mod tradițional volumele din import aveau rolul de a acoperi vârfurile de consum din România, anul acesta, importurile de gaze naturale au crescut cu 344% față de perioada similară a anului trecut, potrivit unui anunț al companiei ruse Gazprom.
Acestea ar fi principalele elemente care justifică motivele pentru care cresc prețurile. Pe de altă parte, fenomenul creșterii prețurilor a coincis cu liberalizarea piețelor din sectorul energetic, situație care a generat o percepție falsă că liberalizarea este sinonimă cu creșterea prețurilor.
Cât de “vinovată” e liberalizarea pieței
Începând cu 1 iulie 2020 în cazul gazelor naturale, respectiv cu 1 ianuarie 2021 pe segmentul energiei electrice, piețele corespondențe celor două categorii de utilități au fost pe deplin liberalizate și pentru consumatorii casnici.
Poate surprizator pentru unii, înfăptuirea liberalizării nu reprezintă neapărat un element de noutate, România având deja această experiență în anul 2017. Mai exact, în luna aprilie 2017 - ca efect al OUG 64/2016 - a avut loc liberalizarea gazelor naturale pe componenta en-gros, iar începând cu 1 ianuarie 2018, energia electrică furnizată populației a fost achiziționată integral din piața liberă.
Pe un alt plan, înțelegerea deficitară a procesului de liberalizare și exploatarea mediatică a fenomenului creșterii prețurilor a indus percepția greșită că însăși liberalizarea este principalul vinovat de serviciu pentru această situație.
Trebuie respinsă această ipoteză, liberalizarea nu este cauza creșterii sau descreșterii prețurilor, ea doar stabilește premisele formării unor prețuri corecte. Drept dovadă, fenomenul creșterii prețurilor a cuprins întreaga Uniune Europeană, deși majoritatea statelor membre au trecut prin procesul liberalizării încă din anul 2008.
De ce este nevoie de liberalizarea pieței energiei
Ce este totuși liberalizarea și care este motivul pentru care este nevoie de ea? Pentru a putea explica pe înțelesul tuturor, să facem o incursiune în istoria recentă a industriei energetice.
Discuțiile despre liberalizarea sectorului de energie au apărut pe agenda europeană între anii 1980 și 1990. Atunci, toate categoriile de actori care există astăzi în piață, producători, transportatori, distribuitori, traderi, furnizori ș.a.m.d, fie nu existau, fie erau gestionate de către o singură entitate mamut.
Astfel, întreaga industrie era concentrată în mâna câtorva giganți energetici care, pe fondul condițiilor de oligopol, impuneau adesea un preț al energiei nejustificat, care nu reflecta neapărat costurile reale.
În mod similar, în România post-decembristă, sectorul energetic era caracterizat de companii care prestau activități economice integrate pe verticală, precum RENEL sau Regia Autonomă Romgaz. Așa a început presiunea pentru livrarea de energie ieftină. Soluția inițială a fost introducerea unui preț de referință al energiei, dar care nu a avut efectul pozitiv scontat. Fie prețul de referință era insuficient pentru a asigura capitalul necesar pentru investiții, fie interesul industriei pentru menținerea acelorași cote de profit a condus la neglijarea operațiunilor de mentenanță la nivelul capacităților de generare și de transmisie a energiei.
Post-1990, lideri ai SUA, ai Europei, ai Americii latine, respectiv o parte din statele asiatice și Australia au ajuns la concluzia că soluția la problemă presupune introducerea competiției între diversele categorii de activități prestate.
În timp, situația a permis intrarea pe piață a unor noi jucători independenți privați care, prin efectul competiției, au permis formarea prețurilor la utilități în funcție de evoluția cererii și ofertei, în paralel cu dinamizarea sectorului din punct de vedere investițional. Mai mult, noua paradigmă de funcționare a condus la o transparentizare a costurilor suportate de fiecare tip de activitate în parte, iar actorii de pe lanțul de aprovizionare nu mai puteau impune consumatorilor prețuri arbitrare, deoarece ele trebuiau justificate economic.
Deci, în loc să ai câteva companii-mamut, care să integreze toate activitățile din energie, în piața concurențială ai mai mulți furnizori, pe fiecare tip de activitate în parte: producție, transport, distribuție, furnizori și așa mai departe.
Liberalizarea pieței energiei, precondiție pentru aderarea României la UE
Pentru România, liberalizarea pieței a reprezentat una din precondițiile aderării la Uniunea Europeană, astfel că, începând cu 2007, piața a trecut printr-un proces gradual de restructurare.
În anul 2009, Uniunea Europeană trasează la nivel de acte normative conceptul de “unbundling”, impunând statelor membre obligația pentru separarea activităților de producție și furnizare, de cele de transport și distribuție în sectorul energetic. Cu toate acestea, pentru România doar separarea unor categorii de activități economice nu a fost suficientă pentru a avea o piață matură și atractivă pentru investitori. Motivul principal? Statul român a continuat să se implice în modul de formare al prețurilor pe piață.
Pentru industrie, adică pentru companii, liberalizarea a fost introdusă mai devreme, astfel că la finalul anului 2014, liberalizarea era înfăptuită. La acel moment, toți agenții economici își procurau energie din piață la prețuri generate de mecanisme specifice unei piețe concurențiale.
Pentru consumatorii casnici, calendarele presupuneau creșterea graduală a prețurilor la energie până la convergența acestora cu prețurile practicate pe piața concurențială, acolo unde prețurile se formează pe baza evoluției cererii și ofertei.
IANCU GUDA
www.digi24.ro/stiri/economie/energie/de -ce-creste-pretul-energiei-si-al-gazelor-si-cine-este-vinovatul-1698689
