Douăsprezece cojoace
Și le-a pus pe spate,
Caierul de lână
L-a luat în mână
Și un fus de tors
Cu fir lung și gros.
Turma de mioare
Îi urmează-n cale
Sus, pe munte, sus,
Când chiar a ajuns,
A-nceput a arunca
Cojoacele în urma sa,
Rămânând ca vai de ea
Într-o cămășuță
Și, în frig, desculță.
Vântul se porni,
Furtuna se dezlănțui,
În stâncă se preface,
Fără de cojoace.
Voichița TOMA
(Din JOCUL DE-A LUMINA, 2018, Editura ,,Cezara Codruța Marica”)
