Copiii războiului
Nu sunt copii
Ei sunt bătrâni precum pietrele
Precum fierul și sângele
Ochii lor s-au deschis
Pe plânsetul mamei
Pe zile fără de taine
Și pe o lume arzând
Copiii războiului
nu sunt copii
Ei au văzut pământul
În flăcări și în sânge
…………………….
Și au crezut că cimitirele
Sunt grădinițe
Acești copii ai furtunii
Și-ai zilei nesigure
Cu chipuri
scobite de foame
Au îmbătrânit înainte de vreme
Și au crescut fără ajutor
Fără măcar s-atingă zestrea
Ce-o moștenește iubirea
Copiii războiului
Nu sunt copii
Ei au văzut cum furia
Le înăbușă cântecele
Au învățat să tacă
Și să strângă din pumni
Când voci mincinoase
Le dictau destinele.
Copiii războiului
Nu sunt copii
Cu-nfățișarea lor mândră
Cu ochii lor mari
Ei au văzut mizerii
Acoperindu-le zborul
Și mâini străine
Sugrumându-le primăverile
Acești copii fără copilărie
Fără tinerețe și fără bucurii
Și care-au tremurat neputincioși
De frig și de durere
Și care au sfidat suferința
Tăcându-și frământările
Dar au trăit cu speranță
Sunt ca tine și ca mine
Îndrăgostiți ai mizeriei
Îndrăgostiți nefericiți
De iubiri unice
De schimbătoare vise
Căutători ai luminii
Dar temându-se de ea
Căci îndrăgostiții războiului
Au rămas copii.
Traducere de ILEANA SANDU
(Charles Aznavour (1924-2016) a fost un cântăreț, compozitor, actor și activist public francez de origine armeană, unul dintre cei mai simpatizați și mai longevivi cântăreți francezi, fiind totodată și unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți francezi în restul lumii; foto - ABC News)