Analiștii politici germani au fost total derutați și surprinși de varianta agresiv-nefastă aleasă de imprevizibilul Putin.
Nemții au mizat în „Conflictul ucrainean" pe relațiile „prietenești" cu președintele Rusiei. Cu toate vremurile bune, când Putin participa la Conferința de Securitate de la München, s-a reușit punerea în practică a unor acorduri, în special pe plan economic și comercial, favorabile ambelor părți, având, însă, un caracter de interdependență, care în contextul sancțiunilor economice are consecințe grave pentru Germania și întreaga Europă.
Noul guvern german, parțial ecologist, ne spune povești cu energia verde și gazul lichefiat pentru care, nici măcar nu există infrastructură. Deocamdată, Putin nu a închis robinetul! Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, după vizita în Kiev, a încercat, cu zâmbetul pe buze, în Moscova o mediere pașnică a conflictului în formatul „Normandie" (Germania-Franța-Ucraina și Rusia), oferindu-i lui Putin garanția neaderării temporare a Ucrainei la UE („măcar cât veți fi președinte") și reevaluarea tratatului de la Minsk, acceptând statutul de independență a celor două provincii ucrainene din est.
Reamintind pretențiile pe care le-a reiterat, cu un ton hotărât, Putin a inclus în răspunsul său diplomatic și respectul pentru fostul cancelar Gerhard Schröder (l-a lansat în politică pe Scholz), actualul prieten și colaborator, șef al Comisiei de Control-Gazprom. Replica lui Schloz: „Nu vreau să discut despre ceea ce ar face un fost cancelar"!
Acum, când se speră cel mai mult în dezamorsarea conflictului, e adevărat, fără aportul efectiv american, Putin atacă surprinzător, în forță, vizând în primul rând demilitarizarea Ucrainei. Totul se repercutează asupra populației. Bărbații sunt reținuți pentru înrolare în armată, iar ceilalți se refugiază în țările vecine.
Posturile de televiziune germane transmit reportaje din nordul României (Siret, Sighet etc.), elogiind modul deosebit de generos în ajutorul acordat refugiaților ucraineni (aprox. 100.000). Așa-i românul de secole, nu ține supărarea (Ucraina împotriva intrării României în NATO, șantajul cu luarea teritoriilor românești, comportamentul ucrainean față de minorități, arderea tricolorului românesc la Cernăuți etc.).
În aceste condiții, cu întârziere, „Bundestagul" se întâlnește într-o ședință de urgență, condamnând în unanimitate agresiunea; schimbă „macazul" și trimite armament defensiv Ucrainei (1.000 de arme anti-tanc și 500 rachete antiaeriene Stinger). Se stabilesc și sancțiunile economice și financiare care implică izolarea Rusiei, bineînțeles, cu efecte secundare și pentru Europa; „să suferim cu toții!"
În sfârșit, apare la postul politic de televiziune „phoenix", „eminența cenușie", fostul sfătuitor al cancelarului reunificării Germaniei, Helmut Kohl. Politicianul octogenar, fost șef al Conferinței de Securitate, rămâne categoric pe poziție la ideea că Putin: „nu a fost luat în seamă, neținându-se cont de propunerile lui de-a lungul anilor", cu referire și la hotărârea din 1990, ca NATO să nu se extindă în continuare.
Cu tot eroismul soldaților ucraineni, „cercul rusesc" se strânge tot mai mult în jurul Kievului. După cum declară gen. NATO german, Egon Ramms: „nu va fi doar o plimbare pentru Putin". Ucraina este „încolțită" din nord, est, până la Odessa.
Și, să nu uităm, în Al Doilea Război Mondial, trupele românești, luptând alături de nemți pentru recuperarea Basarabiei, au ocupat Odessa (Uniunea Sovietică). S-a distins în luptă maiorul Tiberiu Comes (târgumureșean), aghiotant al gen. Gheorghiu. Tânărul ofițer a condus și parada militară. A fost luat prizonier la Cotul Donului și, probabil, împușcat. După 1990, la deschiderea arhivei rusești, nu i s-au mai „găsit" actele. Exista o practică în acest sens, ofițeri cu funcții importante în regim de prizonieri, omorâți de un glonte „rătăcit".
Curajosul președinte de azi, V. Zelenskiy, al Ucrainei refuză oferta președintelui S.U.A de a se refugia în America, luptă în continuare, cerând intrarea în regim de urgență a Ucrainei în EU și, ulterior, în NATO.
Răspunsul de acum 20 de ani al președintelui Ucrainei, Leonid Kucima, inclusiv șantajul teritorial („Avem relații bune cu toți vecinii noștri, cu excepția României, și credem că, dacă nu se semnează un tratat româno-ucrainean în care să fie definită granița, România nu poate vorbi de intrarea în NATO"), era: „Am fost împotriva unei lărgiri revoluționare a NATO. Ea trebuie să fie evolutivă, dependentă de procesele interne din fiecare țară și din aceste motive ne opunem admiterii României în NATO" (România Liberă 11.11.2000).
TUDOR A. GELU, Frankfurt/Main, corespondență din Germania
