AJUTOR PENTRU REFUGIAȚII DIN UCRAINA

Distribuie pe:

Campania umanitară inițiată de Asociația Femeia Mileniului III pentru Ucraina ne-a demonstrat, încă o data, că oamenii pot da dovadă de un spirit de solidaritate extraordinar și că în jurul unei cauze umanitare ne unim mai repede ca niciodată.

Sediul Asociației de pe strada Franz Liszt din Tg-Mureș s-a umplut de colete și sacoșe pline de alimente și dulciuri, pline de pături, perne și prosoape, de produse de igienă pentru femei și de jucării și cărți pentru copii; în conturile bancare au intrat în fiecare zi sume mai mari sau mici, din Târgu-Mureș, dar și din București, Londra și Maryland, cu mențiunea donație pentru Ucraina/donație pentru refugiații din Ucraina.

Pe lângă membrele Asociației și prietenii noștri, a fost surprinzător cât de multe persoane pe care nu le cunoaștem și care și-au dorit să rămână anonime, au răspuns apelului lansat de noi.

Vrem să vă asigurăm pe toți că donațiile voastre au fost binevenite și bine primite și au ajuns exact acolo unde a fost nevoie mai mare de ele.

Prin intermediul Anei Marusceac, președinta filialei noastre din Sighetu Marmației, am intrat în legătură cu două dintre instituțiile cheie în primirea și sprijinirea refugiaților ucraineni: Biserica Ortodoxă Ucraineană și Mănăstirea greco-catolică “Maica Îndurerată”, ambele din Sighet, orășel de la granița cu Ucraina.

Pachetele donate au fost încărcate vineri, iar sâmbătă dimineața au fost descărcate, o parte din ele la mănăstire, iar cealaltă parte la biserică. Au fost repartizate pe categorii și depozitate în magazii, de unde vor pleca, pe măsură ce sunt solicitate, în diferite locații, atât la cei care-au fugit din calea războiului, cât și la cei care au rămas să-i țină piept.

Preotul ortodox Lauruc Marius ne-a vorbit despre munca lui și a voluntarilor care s-au strâns în jurul parohiei pentru a sprijini refugiații din Ucraina: “Dovezile de solidaritate pe care le-am primit și le primim mereu sunt impresionante - dacă într-o zi cerem pături și pilote nu se termină bine ziua și avem sute de pături și pilote venite de pretutindeni; magaziile noastre se umplu repede, dar se și golesc la fel de repede. Orice ajutor este binevenit. Acum, de exemplu, avem nevoie urgentă de medicamente și în special de insulină, mâine va fi poate altceva mai urgent și mai presant.

Însă dincolo de toate aceste ajutoare binevenite și bine primite, pentru că sunt necesare și astupă o nevoie sau alta, ceea ce-și dorește în primul și-n primul rând fiecare dintre cei ce ajung aici este un suflet cu care să comunice, cu care să vorbească și căruia să-i împărtășească grozăviile prin care-a trecut. Puțini dintre cei ce se refugiază știu engleza sau alte limbi străine și imposibilitatea de a comunica le agravează suferința, tristețea și depresia”.

“Ceea ce vedem și trăim noi aici în Sighet de 10 zile este incredibil, o mobilizare și o solidaritate extraordinară - primim voluntari vorbitori de ucraineană și rusă (n.r.: există multe asemănări între limbile ucraineană și rusă, dar ele sunt două limbi diferite; ambele însă sunt folosite pe scară largă în Ucraina) de peste tot, primim ajutoare din toată țara, dar și din străinătate; îi așteptăm pe refugiați la vamă și apoi îi trimitem în centre de primire și în locuri de cazare sigure - niciodată nu am trimis pe nimeni fără să știm exact unde și la cine îi trimitem; mulți se oferă să-i găzduiască sau să-i transporte, dar noi nu apelăm decât la cei pe care-i cunoaștem și în care avem încredere”.

Am lăsat pachetele în magazii și apoi am intrat în biserica ucraineană, plină de farmec și de frumuseți unde am admirat iconostasul cu o părticică din Sfânta Cruce de pe Golgota și ne-am rugat împreună să fie pace în Ucraina, să fie pace pe pământ!

La Mănăstirea greco-catolică ,,Maica Îndurerată” - un nume parcă predestinat acestor vremuri de restriște - ne-a întâmpinat maica superioară Adriana. Acum, mănăstirea a devenit centru de primire a refugiaților, are 70 de locuri de cazare - dar au fost zile și nopți când s-au adăpostit și mai mulți. Când am fost noi acolo erau 90 de copii, dar situația se schimbă de la o zi la alta pentru că mare parte sunt doar în tranzit, stau 1-2 zile și pleacă mai departe.

“Dar câteva femei vor să se stabilească aici cu tot cu copii și să slujească mănăstirii și după ce războiul se va sfârși; le-au fost bombardate locuințele și aici cred că au șanse să se simtă mai acasă decât oriunde altundeva în lume”, ne-a spus maica superioară Adriana și apoi ne-a răspuna, pentru că vrem să știm exact ce să le ducem: “de mâncare nu trebuie, avem atât de multă cât nu a mai fost niciodată în cămările mănăstirești, dar avem alte trebuințe. Acum a venit din Odessa preotul greco-catolic militar Volodomer Juk - dacă veniți mâine încoace vă dau lista cu cele trebuincioase pentru cei ce-au rămas acolo, să ție piept războiului: produse de igienă și saci de dormit, genunchiere și lanterne și mănuși medicale, medicamente - tot felul de medicamente, dar mai ales calmante și antiinflamatoare, bandaje anestezice și antibiotice si garouri și truse de perfuzii”.

Lista e lungă, e foarte lungă, dar reușim să acoperim câteva poziții.

Florin Marusceac, preotul greco-catolic care îl însoțește pe Volodomer Juk, ne relatează cele spuse de el: “Zboară cu elicopterele la altitudine joasă numai ca să ne sperie, să semene teroare. Ne adăpostim prin subsoluri și când ieșim la suprafață numa ce vedem că blocul de peste drum nu mai este - a dispărut - au rămas ruine. E jale mare în Ucraina, dar luptăm și nu ne lăsăm”.

“Slava Ukraini”/Glorie Ucrainei, spunem noi, “Heroiam Slava”/Glorie Eroilor ne răspund preoții greco-catolici.

Ne cutremurăm și eu și Ana și parcă auzim o voce care spune “Toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri”.

Înainte de a ne întoarce acasă (Nota bene: noi avem o casă a noastră unde să ne întoarcem), ne oprim o clipă la granița cu Ucraina.

Organizarea este extraordinară - sunt șiruri lungi de tarabe la care voluntari de la Crucea Roșie, de la parohie, de la mănăstiri, de la diverse ONG-uri îi așteaptă pe refugiați cu gustări și cu ceaiuri, cu dulciuri și cu apă, cu jucării și lucrușoare pentru cei mici, cu produse de igienă și multe altele. Sunt corturi unde sunt primiți și se discută situația lor pentru a se găsi cel mai bun răspuns pentru fiecare în parte la întrebarea dureroasă: Încotro să ne îndreptăm ?

Unii refugiați se întorc înapoi în Ucraina - sunt situații speciale, ne spune Ana, care ne traduce ce mai află de la voluntarii de acolo.

Îl vedem pe călugărul Agathon - adăpostește 50 de suflete la mănăstirea de pe dealul Hera.

E foarte multă suferință si tristețe, e foarte mare jale și “e greu să faci fotografii” spune Ana, “doar dacă îți împietrești inima și nu-i privești mai poți, dar odată ce i-ai privit în ochi s-a sfârșit.”

Femeile Mileniului III continuă Campania umanitară în sprijinul Ucrainei și continuă să militeze pentru Pace în Ucraina! Pace pe pământ!

Donațiile în lei și/sau euro pot fi făcute în conturile:

RO58BRDE270SV07227672700 - cont LEI

RO49BRDE270SV10323122700 - cont EURO

cu mențiunea “UCRAINA”, ne preciza Agatha Bianca Bogdan, Președinte al Asociației Femeia Mileniului III.

(Din donațiile făcute de dvs. se va cumpăra exact ceea ce ne solicită cei de la biserica ortodoxă și mănăstirea greco-catolică din Sighetu Marmației, care se confruntă zi de zi cu o situație fără precedent în istoria locului.)

Informații și detalii suplimentare pot fi obținute la numărul de telefon 0741/21.08.20 (Agatha Bianca Bogdan).

LETIȚIA BOTA

Lasă un comentariu