Într-o încercare personală de evaluare a forței emoționale a celor mai semnificative fotografii din arhiva personală, vă ofer și această selecție de amintiri comune ale celor cărora prof. Liviu Cira le-a fost diriginte și profesor de muzică, timp de patru ani, la Liceul “Petru Maior” din Reghin. Din informațiile mele, am fost singura clasă de liceu la care prof. Liviu Cira a fost diriginte în întreaga lui carieră de profesor de muzică. La o oră de dirigenție, îmi aduc bine aminte că dirigintele nostru, prof. L.C., ne făcuse și mărturisirea: “În viața mea nu-mi mai doresc să fiu vreodată diriginte!”. Motivele nemărturisite ale acestei decizii tranșante?
- Vă las pe voi să le descifrați - poate eram așa de buni și de performanți încât “alți elevi ca noi nu spera să mai găsească în viitorul lui didactic!” Din câtă psihologie cunosc eu, am impresia că: “Dacă aceste fotografii au fost posibile, atunci ceva din frumusețea și delicatețea sufletească a aceluia care a fost prof. de muzică, Liviu Cira, am integrat și noi, elevii săi din perioada 1967-1971, în comportamentul nostru de până acum. Pentru calitățile lui profesionale remarcabile și pentru acei mulți ani în care a condus, cu cinste și onoare, “Corul cadrelor didactice din Reghin”, Liviu Cira merită cu prisosință să fie nominalizat ca cetățean de onoare al municipiului nostru, măcar post-mortem!
DORIN CREMENE
