Penibile (ca să nu zicem scârboase) au fost “manifestările de suflet” închinate zilei de 8 martie, când “jumătatea frumoasă a lumii”, începând cu Eva și terminând cu șefa de scară de la bloc, a fost felicitată și ridicată în slăvi pentru eforturile neprecupețite de a contribui la creșterea demografică și la reducerea efectelor de seră și a bioxidului de carbon, în contextul încălzirii globale cu care se confruntă planeta. Mamele, nevestele, surorile, iubitele, soacrele (treacă-meargă, că numai o dată pe an e ziua femeii), șogorițele, tătăișele etc. au fost cadorisite cu nelipsitul “țiclam” la ghiveci, donatorii asigurându-le că, în general, nu mai pot de dragul lor și, în particular, au scotocit prin străfundurile internetului, ca să le ofere - gata scrise - felicitări cu texte dintre cele mai emoționante, însoțite de imagini cu ghiocei, toporași, îngerași și alte bibiluri. Din fonoteca de aur au fost scoase vechi șlagăre pe tema dată - “Iubesc femeia, de dor nebună...” (cu precizarea că ea poate fi blondă, brună sau cu șuvițe mov) și alte cânticele și romanțe pe care le fredona bunicul în timp ce-și repara ciotorna din târnaț.
Acum, că s-a terminat pandemia și a început răzbelul, au fost organizate mărețe spectacole omagiale și fără mască, în cadrul cărora îndrăgiți interpreți au interpretat îndrăgite melodii din folclorul periurban, dedicate femeilor, indiferent de vârstă și sex.
Zgrepțănătorii de “cuvinte ce din coadă au să sune” au ticluit (cu greșelile de gramatică aferente) înălțătoare ode, din care am reținut că ei le iubesc pe toate, dar absolut pe toate femeile - din punct de vedere metaforic, desigur, sau măcar așa sperăm...Nu te pui cu “poieții”.
Las' că nici unele dintre suratele omagiate nu s-au lăsat mai prejos: rețelele de socializare s-au umplut cu mesaje lăcrămoase: sărbătoritele și-au exprimat deplina recunoștință și prețuire față de partenerii de viață (care le mai cotonogesc, din când în când, dar, de 8 martie “nu se pune”), față de colegii de serviciu și de responsabilii asociațiilor de proprietari, pentru iubirea nețărmurită și necondiționată cu care aceștia le înconjoară și le fac viața mai frumoasă, primăvara mai luminoasă și chiar “mai superbă”. Internetul a dat pe-afară de floricele, poezele despre iubire (care, după cum se știe, “e un lucru foarte mare”), empatie, simpatie, melancolie, bucurie, milostenie, smerenie, sărbătoritele întrecându-se, care mai de care, să-i asigure pe lăudători că, și dacă mai calcă pe bec ori ies cu băieții la un “deț” de horincă, ele sunt gata să-i ierte și să le pregătească, în continuare, cu smerenie, păpăraia la micul dejun. Unele, din păcate, au avut proasta inspirație de a-și expune fotografiile pe paginile de socializare, fapt ce, Doamne iartă-mă, dacă am fi bărbați și poeți pe deasupra, ne-am reconsidera, urgent, disponibilitatea de a iubi, la grămadă, toate femeile, nici măcar metaforic.
...În fine, în general, de 8 martie, totul a fost “superb”: primăvara, poezelele, ghioceii, toporașii, “manifestările de suflet”, iubirea și, desigur, femeia.
... Acum, că ne-a trecut extazul și ne-am șters lacrima de emoțiune din colțul ochilor, să trecem în revistă - spre informarea, din surse oficiale și verificabile (ONU, Amnesty International) lăudătorilor de serviciu - cam cum arată situația, pe plan mondial, a fetelor și femeilor din ziua de azi.
În multe țări, în toate regiunile lumii, există legi, politici, obiceiuri și prejudecăți care le încalcă femeilor și fetelor drepturile fundamentale.
Prin lege, femeile nu pot să se îmbrace așa cum doresc (Arabia Saudită, Iran), să lucreze noaptea (Madagascar) sau să ia un împrumut fără semnătura soțului (Guinea Ecuatorială). În unele țări, legi discriminatorii impun limite pentru dreptul unei femei de a divorța, de a deține proprietăți, de a-și exercita controlul asupra propriului corp și de a beneficia de protecție împotriva hărțuirii.
În lupta continuă pentru dreptate, sute de mii de femei și fete ies în stradă pentru a-și revendica drepturile și a cere egalitate cu bărbații. În SUA, Europa și Japonia, femeile au protestat împotriva misoginiei și abuzului în cadrul marșurilor #MeToo. În Argentina, Irlanda și Polonia, femeile au demonstrat solicitând abolirea legilor opresive ale avortului.
În ciuda amplificării activismului feminist, realitatea crudă rămâne aceea că multe guverne din întreaga lume susțin, deschis, politici, legi și obiceiuri care subjugă și marginalizează femeile.
La nivel global, 40% dintre femeile aflate la vârsta fertilă trăiesc în țări în care avortul rămâne extrem de restricționat sau inaccesibil în practică, chiar dacă este permis de lege, iar aproximativ 225 de milioane de femei nu au acces la contracepția modernă.
Cercetările efectuate de Amnesty International au confirmat că, în timp ce platformele de socializare le permit oamenilor să se exprime prin dezbateri, schimburi de idei și luări de poziții, companiile și guvernele nu au reușit să le protejeze pe utilizatoare de abuzurile online, ceea ce a le-a determinat pe multe fete și femei să se autocenzureze sau să renunțe la platformele de socializare.
În ce privește salarizarea, diferența de remunerare între femei și bărbați, în prezent, este 23% la nivel global. Femeile din întreaga lume nu numai că sunt plătite mai prost, în medie, decât bărbații, dar prestează muncă neremunerată, în locuri de muncă, nesigure și necalificate, din cauză că, potrivit normele sociale, femeile și munca lor au un statut inferior.
Violența de gen afectează în mod disproporționat femeile; totuși, rămâne o criză a drepturilor omului pe care politicienii continuă să o ignore. https://www.amnesty.org/en)
Sute de milioane de femei trăiesc vieți “guvernate de alții”.
Potrivit raportului privind starea populației mondiale al Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) din 2021 (amnesty.org/en.org), la aproape jumătate dintre femeile din 57 de țări membre ONU li se încalcă dreptul la autonomia și integritatea corporală, ele suportând acte de violență fizică și practici dăunătoare, ca de pildă căsătoria timpurie - fenomen ce s-a amplificat în timpul pandemiei de coronavirus. “În esență, sute de milioane de femei și fete nu sunt stăpâne pe propriul lor corp. Viețile lor sunt guvernate de alții”, se arată în document.
Printre alte constatări alarmante, raportul relevă mai multe modalități prin care autonomia corporală a femeilor și a fetelor este încălcată, factori precum dizabilitatea expunându-le riscului de a fi supuse violenței sexuale. Teama, prejudecățile, stigmatizarea le fac reticente în a solicita consiliere, asistență medicală și tratament.
Raportul arată că aproximativ 20 de țări sau teritorii au așa-numitele legi “căsătorește-te cu violatorul”, în temeiul cărora un bărbat poate scăpa de urmărire penală dacă se căsătorește cu femeia sau fata pe care a violat-o, în timp ce 43 de țări nu au legislație care să abordeze această problemă.
Raportul a subliniat, de asemenea, modul în care eforturile de a aborda abuzurile pot duce la încălcări suplimentare ale autonomiei corporale. De exemplu, pentru a cerceta un caz de viol, unele sisteme de justiție pot pretinde victimei să fie supusă unui așa-numit test de virginitate invaziv. (un.org)
Inegalitățile dintre femei și bărbați pe piața muncii s-au accentuat în timpul pandemiei, anulând cel puțin doi ani din progresul înregistrat în ultimul deceniu, potrivit raportului PwC “Women in Work Index”, care arată că acum vor fi necesari ani și chiar decenii pentru a reduce decalajele.
După 10 ani de progrese lente, dar consistente, ale femeilor, indicele a scăzut pentru prima dată în istoria sa, iar cei doi factori principali care au contribuit la această scădere au fost șomajul mai ridicat și ratele reduse de participare a femeilor pe piața muncii în perioada cea mai gravă a pandemiei. Responsabilitățile legate de îngrijirea copiilor și de munca în gospodărie au jucat un rol semnificativ în determinarea femeilor să părăsească piața muncii, mai arată raportul.
Se estimează că vor fi necesari 33 de ani pentru ca rata de participare a femeilor la forța de muncă să o egaleze pe cea de 80% a bărbaților și 63 de ani pentru a elimina diferența de salarizare.
...Exemple precum cele de mai sunt cu duiumul, dar, acum, că a trecut 8 martie, “jumătatea frumoasă a lumii” musai să coboare în beci, să scoată borcanele cu castraveți, zacusca, butoiul cu varză murată și zarzavaturile, să pregătească adăpostul antiatomic, că acuși vine Putin cu bombardeaua nucleară și-i lasă pe trubadurii de serviciu fără gogonele.
ILEANA SANDU
