Întrucât problematica conflictelor militare și a puterii politice și militare implicate în aceste catastrofe umanitare se constituie într-un centru de interes pentru prezent, voi prezenta, stimați cititori, arhitectura unui asemenea fenomen, cu care, cel puțin factologic și imagologic, ne confruntăm în prezent. Fenomen a cărui arhitectonică este bine să o cunoaștem, dincolo de ceea ce vedem, precum și de dimensiunea sa emoțională, care, prin efectele induse, ne-a cuprins pe fiecare, creând opinii și atitudini diferențiate, care cad mai mult sub incidență emoțională decât rațională. De aceea am considerat să insist mai mult asupra aspectelor fenomenologice ale acestei intrevenții militare ruse, putându-se deduce că, sub raport semantic, ele se diferențiază, fără însă a fi exclusive. Este cunoscut faptul că există războaie și în afara confruntărilor armate - militare, un exemplu concludent fiind războiul hibrid, în a cărei componență, în afara armelor clasice, intră și alte ,,arme” de distrugere a vieții, cum am ar fi cele chimice, în războiul chimic, sau cele bacteriologice, în cadrul războiului bacteriologic, alături de cele ale dezinformării și manipulării, în cadrul războiului informațional, în care așa-zișii luptători folosesc instrumente de luptă cu mult mai sofisticate și eficiente decât cele utilizate în clasicele confruntări armate.
Fără a intra în detalii istorice, voi menționa că, sub raport polemologic (polemologia este știința războiului, alături de irenologie, cosiderată știința păcii), delimitare dintre război și conflict armat (militar este folosit mai mult în limbajul cotidian și nu în cel strict de specialitate) este pusă după Pactul Briant-Kllog din 1928, când războiul ca acțiune militară este acceptat ca modalitate de soluționare a diferendelor internaționale. Ca atare, prin Protocolul I adițional din 1977, la Convențiile I - IV din 12 august 1949 de la Geneva sunt codificate următoarele tipuri de conflicte armate: conflictul armat internațional; conflictul armat neinternațional; tensiunile și convulsiile interne.
Conflictele armate (militare), atât cele internaționale, cât și cele neinternaționale, în cea mai mare parte și de către cei mai mulți, sunt substituite cu termenul clasic de război. Nu în mod întâmplător vorbim, deopotrivă, despre războie și conflicte militare, greu de delimitat ca formă și conținut, unele identificându-se, cum este și actualul război hibrid și conflict militar din Ucraina, prin formele sale multiple de manifestare. În acest mod putem califica Primul Război și cel de-Al Doilea Război Mondial, Războiul din Golf, din Afganistan și din fosta Iugoslavie sau, pe de altă parte, intervenția fostei U.R.S.S. în Afganistan și în prezent a Federației Ruse în Siria și Ucraina, care, în conformitate cu Dreptul Conflictelor (ramură a Dreptului Internațional Public), sunt considerate conflicte armate, determinând înfruntări violente între state, cu consecințe imprevizibile și incomensurabile la declanșarea acestora, fiind vizibil caracterul machiavelic din partea ambelor superputeri.
Ca atare, utilizăm conceptul de conflict armat pentru a desemna orice situație conflictuală în care se folosesc grupuri sociale armate (forța armată ca instrument al puterii politice și militare) în încercarea de a se obține un deznodământ favorabil celor care au declașat conflictul, ceea ce în teoria jocului poartă denumirea de joc cu sumă zero sau nulă, ceea ce nu este cazul în acest conflict, întrucât pierderile resimțite sunt reciproce, în afara vreunor avantaje semnificative. De aceea este denumit conflict armat orice situație în care forța armată este activă, indiferent de amploarea și/sau a acțiunilor militare, cât și de concepția - ideologia în care este folosită această forță și în virtutea căreia se acționează militar. În acest sens și context trebuie subliniat faptul că cele mai reprezentative războaie și conflicte armate apar și au determinări de ordin politic, având un evident substrat ideologic. Pe acest fond ideologic a apărut și acest conflict între ,,Est și Vest”, adică între democrație și autocrație, ca ideologii asimetrice ce reprezentau un potențial conflict, care așa cum am văzut, a devenit manifest, fiind simbolizate prin cele două state și liderii lor politici: un tiran mefistotelic, frustrat în fața neputinței lui și a sistemului pe care îl reprezintă, și un erou național care apără interesele unui regim politic asimetric sistemului din care s-a desprins. Așadar, miza acestui conflict este asimetrică: refacerea staus qou-lui fostei mari supraputeri - URSS la starea care a existat înainte și se menține și în prezent, specific Rusiei, și menținerea establishment-ului - elitei politice prezente din Ucraina, care apără independența și suveranitatea statală cu orice sacrificiu. În concluzie, putem spune că, asemenea altor conflicte istorice și prezente, conflictul actual, considerat de protagonistul lui - Putin - drept o ,,operațiune specială”, este un război clasic, în adevăratul sens al cuvântului, fiind utilizată forța militară a unui stat agresor, disimulată în mod mai mult decât cinic și ipocrit într-o asemenea intervenție umanitară de “salvare” a populației proruse de acel disimulat genocid considerat de Rusia, întreprins de populația ucraineniană și lidership-ul politic “nazist” și “narcoman” (prin propaganda manipulatorie și teoria sociologică a analogiei și etichetării sociale întreg occidental fiind nazificat) din această țară, disociată din fostul conglomerat etnic și ideologic sovietic.
Conf. univ. dr. IOAN JUDE, sociolog
