VIITORUL REPUBLICII MOLDOVA ESTE ÎN UE

Distribuie pe:

Dezlănțuirea funestă a lui Putin împotriva Ucrainei nu dă semne să se domolească. Dimpotrivă, atacurile recente par tot mai directe și mai brutale. Cu o săptămână în urmă, președintele rus spunea despre țara vecină că este “parte integrantă a istoriei noastre, a culturii noastre, a continuității noastre spirituale”, iar într-un eseu din 2021, Kievul era numit “mama tuturor orașelor rusești”. Astăzi încă nu știm unde și când se va opri un om care poate ucide cu sânge rece “frații” ucraineni și ruși deopotrivă, dar cel puțin am obținut o înțelegere mai clară a modului în care funcționează mintea celui care controlează a doua putere militară a lumii și care s-a lăsat prinsă în melanjul sinistru dintre mesianismul imperial și obsesia pentru mitul fondator al Rusiei Kievene.

Dacă nu știm unde și când se va opri Putin în războiul cu Ucraina, am înțeles totuși că nu va accepta înfrângerea, fapt ce ar conduce la colapsul său politic. Putin nu poate tolera nici măcar o remiză, pentru că din această poziție, negocierile cu Occidentul sau cu Zelenski i-ar fi complet nefavorabile. În ceea ce privește Ucraina, liderul de la Kremlin a intrat singur într-o fundătură din care nu poate ieși, conservându-și sfera de influență și capacitatea de a-și menține cetățenii sub control. Putin pare să fi închis singur jocul și din acest motiv a început să-și zăngănească arsenalul nuclear, pe care îl invocase voalat la începutul invaziei în Ucraina. Avertiza atunci NATO să nu intervină întrucât, în caz contrar, va dezlănțui consecințe “cum nu ați mai văzut vreodată în istorie”.

Cu ochii ațintiți pe frontul din Ucraina, nu trebuie să ignoram faptul că și Republica Moldova ar putea fi atrasă în spirala de insecuritate din regiune. Este prea aproape de linia frontului dintre Rusia și Ucraina pentru a ignora scenariul în care Vladimir Putin ar putea repeta același model de acțiune asupra Republicii Moldova sau a Georgiei. În plus, războiul din Ucraina a izbucnit după 30 de ani de la apariția unui conflict similar pe care Republica Moldova l-a avut în Transnistria. Teritoriul din stânga Nistrului nu este sub controlul regimului “naționalist” de la Chișinău. Mai mult, găzduiește trupe rusești și este animat de un separatism pe placul Moscovei. De fapt, regimul de la Kremlin folosește “conflictele înghețate” de genul Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Donețk, Lugansk ca pe niște “capete de pod” pentru a-și menține influența dincolo de granițe, sub pretextul protejării etnicilor ruși.

Republica Moldova poate ieși din această zonă gri doar prin aderarea la UE. Războiul din Ucraina are menirea de a fi accelerat istoria, grăbind procese îndelung amânate, limpezind opțiuni de politică externă. Săptămâna trecută, Volodimir Zelenski a semnat cererea de aderare a Ucrainei la UE. Au semnat cereri similare premierul georgian Irakli Garibașvili, iar pentru Republica Moldova, președintele Maia Sandu, premierul Natalia Gavriliță și președintele Parlamentului, Igor Grosu. Depunerea cererilor de aderare reprezintă o etapă extrem de importantă, un pas uriaș în plan simbolic. Urmează un drum lung care presupune multe acțiuni, reforme, progrese pe linia integrării europene. Să sperăm că istoria se va grăbi de aici înainte într-o direcție mai bună.

Prof. univ. dr. LEONARD AZAMFIREI

Lasă un comentariu