CÂND NU MAI AI NICIO LEGĂTURĂ CU DUMNEZEU...

Distribuie pe:

Românii au cunoscut decenii la rând, pe propria piele, efectele psihologice ale “spălării pe creier”, prin instrumentele propagandistice ale unui regim dictatorial. Tirania a găsit întotdeauna propriile argumente justificative, “pozitive”, convingătoare. Fascismul a afectat contagios, a îndoctrinat și cucerit zeci de milioane de minți, la fel și comunismul. Au lăsat în urma triumfalismului ideologic toxic, extremist, teroare, milioane de morți, victime nevinovate și, se pare, prea puține învățăminte pentru contemporaneitate.

Astăzi, conform sondajelor de opinie din Rusia (ale presei firave, din rândul celei parțial încă libere), circa 60 la sută din ruși consideră benefic războiul din Ucraina. Propaganda, dezinformarea, cenzura, intoxicarea mediatică, presiunea și înfricoșarea generate de un regim tiranic determină majoritatea rușilor să susțină aproape incredibil teroarea războinică provocată de Vladimir Putin în Ucraina.

Seduși de “gloriile” imaginare ale apusului imperiu URSS, visând la recucerirea teritoriilor și a puterii totalitare, prea mulți ruși rămân deocamdată insensibili și impasibili la masacre, la teroare, la ucidere, ruină și moarte. Nu sunt afectați de distrugerea barbară, de exodul mamelor, al pruncilor, al celor inocenți rămași orfani, al taților sfâșiați între datoria față de familiile lor și cea de războinici înregimentați să apere propria țară.

Unde mai sunt umanismul, omenia, iertarea, smerenia, milostivirea, iubirea de aproape într-o astfel de lume involuată totalitarist, a trufiei, degradării, degenerării și prăbușirii morale?!

Când ești orb în fața iadului vădit din fața ta pe acest pământ, nu mai ai nicio legătură cu cerul, nici cu iubirea creștină fundamentală, nici nu mai poți pretinde vreo dumnezeiască iertare. Nu mai ai nicio legătură cu natura ta și nici cu bunul Dumnezeu! Deși respiri, compui diabolic doar un neant fără de suflet, ești în afara ființei sfinte, un condamnat din abisul întunericului, al infernului.

Cât de neputincioasă este uneori rațiunea, cât de inutilă înțelepciunea... Să privești bizar în ochi nimicirea, să vezi o țară însângerată, oameni spulberați de explozii și ură, comunități nimicite, localități rase de pe fața pământului, într-un spectacol mediatic al războiului grotesc. Să asiști la spectacolul terorii ucigașe, fără să poți opri măcelul irațional, scrâșnetul schijelor nimicitoare ale tiraniei...

Tu, nevrednicul spectator al morții, doar plângi aproape cinematografic, ești inutil. Lipsește doar popcornul, dar nu-l poftește nimeni, duhnește criminal a sânge.

Să vezi înlăcrimat cum victime nevinovate imploră sfâșietor către mai-marii planetei după salvare și ajutor, lugubru, târându-se prin tărâmul apocaliptic al întunericului și groazei către infern, degeaba...

Pardon, li se întinde totuși o mână pentru apărarea “salvatoare”, puterile militare ale lumii le mai oferă câte o armă.

Dacă acesta este mileniul planetar postmodernist al culturii “civilizatoare”, oameni buni, suntem deja în putrefacție spirituală, suntem morți fără să știm!

MARIUS PAȘCAN

Lasă un comentariu