* Călătorule grăbit și trecător prin această încâlcită lume în care trăim, oprește-te o clipă și numără-ți și măsoară-ți pașii. Indiferent dacă ei sunt mulți sau puțini, mici sau mari, domoli sau apăsați, lini sau zgomotoși. Chibzuiește cum e mai bine, după care pornește din nou la drum. * Ca să ne putem da seama cât de frumos și de misterios este întunericul întunecos al nopților, avem nevoie de lumina stingheră a Lunii și de sclipirea scânteietoare a stelelor de pe bolta înaltă a Cerului, acoperit cu puțini nori călători! * Câteodată și oamenii răi sunt buni. Și invers: cei buni sunt răi.
* Cândva, demult de tot, plăcinta țărănească cu mere răzuite și parfumate cu îmbietorul praf de scorțișoară era preferata copilăriei și bătrâneții bunicii mamei mele, iar acum este poftită de bătrânețea mea și de tinerețea nepoților mei. * Dacă vrem să nu avem, în viață, și mai multe triste dezamăgiri, atunci să încercăm a ne obișnui cu adevărul adevărat care spune că dacă n-ai ce-ți place, să-ți placă ce ai! * O tot mai neplăcută constatare meteorologică: Tot mai des se întâmplă să fie frig primăvara și vara, iar cald toamna și iarna. * Dacă nu te pricepi, iar pe de-asupra mai ești și neharnic, fă ce fac și alții ca tine. Adică: nu fă nimic! * Multă vreme a fost un om tare vrednic, numai că viciile de tot felul l-au transformat într-o fântână adâncă, întunecată și secată. * Cele mai vremelnice mărturii ale existenței noastre pe pământ sunt urmele pașilor noștri adânciți în albul zăpezilor întârziate ale iernilor-primăvăratice, precum cea de acum și de anii trecuți. * Sunt tot mai mulți oameni pe pământ care n-au ochi să vadă, urechi să asculte și minte să priceapă. * O posibilă minune pe Pământ poate fi următorul aspect: bogatul-zgârcit, dar care vrea să dea gratuit din avutul său, precum și săracul mândru care nu vrea să primească darul oferit. * O vorbă românească, plecată de la bătrânii din vechime și ajunsă până la noi chiar acum, când avem cea mai mare nevoie de înțelepciunile sale: Mai bine să pierzi o șa, decât calul de sub ea. Este nu numai cazul ucrainenilor și rușilor, dar și al altor popoare ale lumii, între care și cel românesc. * Trec anii peste noi, timpul nu mai vine-napoi. Timpul se scurge spre marele ocean al veșniciei, iar omul îl acuză de nerealizările sale. Se știe că în întreaga lume, trecerea timpului se numără de la Hristos spre noi și de la Hristos înapoi. Ca urmare, niciodată timpul n-a fost în stăpânirea omului, ci bietul om sub voia timpului. Așa se face că nu timpul trece, ci noi trecem prin timp. * Când ajungeți în cimitirile mormintelor înaintașilor voștri părinți, bunici, frați, surori, rude, prieteni și cunoscuți încercați să ascultați și să înțelegeți ecoul vorbelor nerostite și glasurile neauzite ale celor care au fost și acum nu mai sunt! Astfel, nu numai că vă veți aduce aminte de ei cu mult drag, dar vă va apărea în fața ochilor imaginea chipului lor blând. * De necrezut, dar să știți că tot mai multele și tot mai dureroasele necazuri ale vieților oamenilor mi-au obișnuit ochii și sufletul să poată plânge fără lacrimi. Și ce tare greu îmi vine acum când am mult de plâns cu lacrimi adevărate!! * Uitându-mă la tabloul cu chipul prea de timpuriu obosit și îmbătrânit al lui Mihai Eminescu, la vârsta morții sale de numai 39 de ani, m-am surprins vorbind de unul sigur, zicând: Dacă Tu nu erai și Domnul Sfânt, de mult se alegea praful și de micimea Țării noastre, și de frumusețea limbii tale și a mele, și de credința noastră străbună! Numai ea, poezia Ta, ne mai dă o fărâmă de speranță, de îmbărbătare și de alinare!
IOAN VULCAN-AGNITEANUL
