Psihoterapeutul Ana Benali, citată de csid.ro, avertizează că trauma războiului este resimțită de fiecare dintre noi, iar solidaritatea pe care românii o arată este un mod prin care încearcă să dovedească și să își dovedească faptul că răul nu poate învinge.
“Războiul din Ucraina vine după o perioadă lungă de pandemie, care ne-a consumat resursele psihologice și nu am avut suficient răgaz să ne liniștim trăirile. Totodată, știrile activează în noi trăirea de nedreptate și furia, dar și aceste emoții sunt trăite în mod particular de fiecare dintre noi, în funcție de experiența de viață”, afirmă specialistul.
Neputință, nedreptate, frică
Potrivit acestuia, războiul este o traumă complexă, o traumă a comunității. Fie că suntem prinși în mijlocul lui, fie că asistăm neputincioși la el, în timp ce rudele și prietenii ne sunt prinși acolo, este o traumă colectivă. Fie că este vorba despre victimele directe, fie că este vorba despre martorii acestui război, toți am fost cumva atinși de aceste evenimente în trăiri profund umane, precum neputința, nedreptatea sau frica.
Acțiunile de solidaritate ne dau trăirea că răul poate fi contrabalansat de bine, că acolo unde există agresori, există și salvatori, nu doar victime.
Știrile ne fac să ne simțim mai mult parte din acest război și, drept urmare, și trăirile noastre pot fi mai intense. În funcție de particularitățile noastre de personalitate, vom fi mai mult sau mai puțin anxioși, dar în mod sigur vom avea anxietate cu privire la viitor.
Anxietatea anticipatorie este mai puternică decât anxietatea din momentul confruntării cu evenimentul și tocmai această anxietate anticipatorie ne poate face să punem la punct planuri concrete de acțiune în cazul în care pericolul ajunge la noi, adică în situația în care am putea intra în război sau am fi impactați de un atac nuclear.
Psihoterapeutul ne sugerează să urmărim, totuși, știrile, dar numai periodic și din surse autentice. În rest, este important să ne păstrăm rutinele de până acum și contactul social, ca să ne putem “ventila” emoțiile.
Afectarea nevoilor primare
Un război afectează oamenii în nevoile lor primare, respectiv de adăpost, de hrană, de căldură, iar acest lucru înseamnă o destabilizare a persoanei. Nevoile de siguranță și de protecție sunt, de asemenea, atinse de război.
Prin urmare, toate emoțiile asociate acestui eveniment sunt legitime, reale, și fiecare persoană găsește propriile mecanisme de apărare. Întrucât războiul este o experiență traumatică întinsă pe o durată de timp, consecințele lui pe termen lung sunt tulburări ale atenției sau conștiinței de sine, modificarea percepției de sine, dificultăți relaționale sau alterarea sistemului de credințe.
Există anumite faze ale procesului traumatic, pe care cei implicați le traversează, astfel că reacțiile lor pot fi diferite, de la o persoană la alta, iar uneori sunt chiar de neînțeles pentru cei din jur.
Printre cele mai semnificative emoții sunt menționate neputința de a găsi soluții, durerea, frica intensă și vulnerabilitatea. Toate aceste trăiri capătă, în cazul unui război, o intensitate traumatică.
O traumă precum cea a unui război implică o ruptură în psihicul persoanei tocmai din cauza acestei discrepanțe dintre împrejurările agresive și posibilitățile personale, conducând la o deteriorare de lungă durată a vitalității persoanei, a identității sale și a capacităților de autoreglare de care dispune.
Afectarea pe vârste
Psihoterapeutul Ana Benali explică și modul în care ne afectează războiul în funcție de vârstă.
Copiii, în special cei mici, sunt influențați în mare măsură de modul în care părinții lor își gestionează trăirile și acțiunile. Comportamentele anxioase sau panica ajung la copii nemijlocit, iar aceștia pot avea, la rândul lor, comportamente anxioase, plâns facil sau coșmaruri.
Este greu pentru un copil să știe că tatăl sau bunicul rămân în țară pentru a lupta într-un război, mai ales că după vârsta de 4-5 ani copiii înțeleg fenomenul morții. Este foarte important cum le prezentăm copiilor informațiile legate de război și cum le interpretăm noi înșine, ca filtru al realității lor.
Adolescenții retrăiesc viziunea părinților, dar trec și prin filtrul gândirii lor și se raportează la sursele proprii de informare. Pentru ei, este important să existe un cadru deschis înspre discuții cu părintele și un cadru de siguranță, în care să poată să își exprime temerile și emoțiile.
Adulții trăiesc emoțiile în funcție de structura lor psihică și de experiențele de viață, putând fi mai ancorați în acțiune și în realitate, concentrându-se pe soluții și resurse.
Bătrânii, în schimb, pentru că sunt la o vârstă la care gradul de putință este redus și flexibilitatea de a face schimbări este mai scăzută, pot trăi multă neputință și frică, dar posibil și un anumit grad de resemnare pentru sine și teama pentru cei mai tineri din familie.
Și agresorii sunt traumatizați...
Specialistul susține că un război traumatizează deopotrivă victimele (civili sau militari ai țării invadate), cât și agresorii (militarii care fac parte din armata atacatoare).
“Războiul pune față în față viața și moartea, putința și neputința, frica și furia și, până la urmă, atât militarii, cât și civilii sunt oameni care trăiesc la fel aceste emoții, chiar dacă au comportamente diferite. În ambele cazuri pot apărea simțul datoriei și nevoia de siguranță, alături de necesitatea împlinirii nevoilor primare.
Totodată, este afectat nivelul de energie al civililor și militarilor. Astfel, în cazul victimelor, există trăiri emoționale intense, ca furia sau frica, și neputința de a opri răul care se întâmplă.
Agresorii, respectiv militarii din armata atacatoare, simt și ei neputința de a repara răul făcut, sentimente de vină și de rușine”, explică Ana Benali. (L.P.)
LUCREȚIA POP
