* “Fiule! Nu face rele și nu te va prinde răul. Depărtează-te de la nedreptate și nedreptatea se va depărta de la tine. Nu semăna pe brazdele nedreptății, ca să nu seceri de pe ele cu șapte părți mai mult. Nu cere de la Domnul stăpânire nici de la împărat scaun de mărire. Nu cerca să fii judecător, ca nu cumva să nu poți ridica nedreptățile; Nu făuri minciuni fratelui tău, nici împotriva prietenului tău să nu faci așa. Nu trece cu vederea vorbele înțelepților, ci la pildele lor oprește-te, căci de la ei vei lua învățătura și îndemânarea de a da răspuns celor mai mari. Nu disprețui vorba celor bătrâni, că și ei au învățat de la părinții lor. Că de la ei vei învăța înțelepciunea și îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie” (Cap. 7- 8).
Isus Sirah,
Acest Isus era fiul lui Sirah, nepotul lui Isus, cu același nume ca al lui. Acesta a fost în timpurile de după captivitatea și întoarcerea din Babilon și imediat după profeții. Bunicul lui, Isus, după cum mărturisește și el, a fost printre evrei un bărbat sârguincios și foarte chibzuit. Acela a adunat nu numai cugetările celorlalți oameni inteligenți care au fost înainte de el, ci a creat și el cugetări proprii pline de inteligență și înțelepciune. Acest Isus a fost urmașul lui Solomon socotit cu nimic mai prejos decât acela referitor la înțelepciune și educație, fiind și numindu-se cu adevărat înțelept.
***
* “E interesant să cunoști natura, e interesant să cunoști pe Bunul Dumnezeu sau Marele Tot, cum spun indienii, să cunoști oamenii în varietatea lor, și cum oricine poartă o infinitate în el, dar să te cunoști pe tine... Cercetează-te pe tine însuți ca să vezi că nu știi absolut nimic. Când capeți un răspuns, te «luminezi». Când pui o întrebare, în schimb luminezi lucrurile. Este vorba de o luminare a lor la propriu, punere a lor în lumină, în sensul că deschizi un orizont, unde lucrurile pot apărea lămurit sau nu”.
Constantin Noica (1908-1987), filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român.
***
* “ Dumnezeu a pus în sufletul fiecărui om o lumină care îl învață ce e bine și ce e rău, ca binelui să-i urmeze și răul să nu-l facă. Dacă ascultă de acest îndrumător, mulțumirea și pacea îi vor urma. Iar dacă nu ia aminte de glasul conștiinței, chinurile ce vin după comiterea păcatului sunt îngrozitoare. Pilda cu Cain care și-a ucis pe fratele său, Abel, rămâne istorică; glasul lui Dumnezeu din conștiința apăsată de păcat strigă de mii de ani peste pământul locuit de noi, creaturile divine: “Ce-ai făcut? Glasul fratelui tău strigă din pământ către Dumnezeu... Blestemat vei fi pe pământ, zbuciumat și fugar pe lume” (Facere 4,11-12).
Oamenii politici de la vârf și până jos se fac vinovați de prăbușirea României. Tineretul nostru este debusolat fiindcă în partida politică nu văd decât minciună, hoție, ceartă, dezbinare. Dumnezeu a sădit în fiecare dintre noi Lumina Sa, dar, din păcate, noi mergem pe calea întunericului, dar să nu uitați că, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeul din conștiința celor responsabili o să-i trezească la adevărul luminii lui Hristos. Sunt în pușcăriile patriei prea puțini nababi, cocoșați pe spatele poporului obidit și cinstit - dar, din păcate, deznădăjduit, fără speranța de a mai ajunge de a vedea “luminița de la capătul tunelului”. Să puneți în desaga averilor voastre și posibilitatea că ar putea să vină un mâine... când să fiți camarazi cu bidigăniile din celulele patriei, și atunci glasul conștiinței să vă trezească la roua dimineților de primăvară. Nu vă înspăimântați prea tare, mai aveți o șansă, să v-o dați vouă și familiilor voastre, până ce nu va veni glasul celui ce strigă în pustie: Treziți-vă!
P.S. “Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii” (Matei cap. 22, vers. 36-39).
Cu frățească dragoste, PĂRINTELE ILIE
