Din capul locului, doresc să mărturisesc cititorilor de unde până unde, în mintea subsemnatei, a încolțit ideea prezentării, într-una din cărțile sale, a unui modest comentariu despre marea însemnătate a acestei sărbători, care are loc pe data de 25 martie, după cum bine se știe, în fiecare an.
Și pentru că nu deținem prea multe date despre însemnătatea acestei sărbători, am simțit nevoia să consult nu numai informațiile biblice din religia ortodoxă, dar și ale unor Înalți Prelați, rostite sau scrise în predicile lor.
Și în plus, am mai constatat și faptul că de numele acestei sărbători, unele personalități au fost hărăzite, întâmplător sau nu, numai Dumnezeu știe, fie a se naște, fie a li se petrece fapte, nesperate uneori, după cum se va vedea ceva mai încolo.
În cele ce urmează îmi voi argumenta, fie și numai tangențial, afirmația.
Astfel, în cartea subsemnatei, intitulată “Iluminări. Pagini de publicistică”, titlu sugerat de domnul prof. dr. și scriitor Valentin Marica, de la Editura “Cezara Codruța Monica”, care mi-a publicat, în 2021, la Târgu-Mureș, și cartea amintită (căruia îi mulțumesc).
De asemenea, nu pot să nu îl menționez și pe scriitorul și jurnalistul de excepție, precum și omul de o aleasă noblețe sufletească cu care și-a înconjurat semenii, dar mai ales cu dăruirea și simțirea sufletească cu care și-a slujit țara și, evident, neamul românesc, așa cum a făcut-o Lazăr Lădariu, pentru că despre el am scris și în cartea subsemnatei, cu titlul amintit, care, întâmplător sau nu, chiar dacă mă repet, s-a născut de sărbătoarea Bunei Vestiri, în anul 1939, și iarăși zic, a trecut la cele veșnice tot la o zi mare din calendarul ortodox, la 1 ianuarie 2019, de ziua Sfântului Vasile cel Mare, cu peste trei ani în urmă. Dumnezeu să-l odihnească!
Deocamdată doar atât, alte date din, viața lui Lazăr Lădariu se găsesc, cu prisosință, în cartea cu titlul amintit.
În altă ordine de idei, trebuie să mai spun, ceea ce am spus-o de multe ori, un fapt absolut care s-a dovedit a fi veridic, nu o dată, cred, în viața fiecăruia dintre noi, muritorii de rând, și anume că Dumnezeu lucrează pe căi numai de El știute, cum foarte inspirat zicea cineva.
Detaliind puțin afirmația, nu pot să nu amintesc cititorilor o întâmplare autentică cu mesajul amintit.
Așa se face că în timpul aferent pregătirii materialului, ce urma să-l expediez redacției ziarului “Cuvântul liber”, articolul cu titlul de mai sus, având la îndemână mai multe surse de imaginație, indispensabile, zic eu, oricărui condeier, instinctiv, dau peste cartea părintelui Arsenie Boca, intitulată: “Mare îndrumător de suflete din secolul XX”, autor Arhimandritul Teofil Părăianu de la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus.
Răsfoind filele cărții cu mai mare atenție ca de obicei, găsesc la pagina 33 o scrisoare pe care părintele Arsenie Boca, ce fusese arestat ultima oară în anul 1951 și întors la Prislop, după un an, deci în anul 1952, chiar de Buna Vestire, cu exact 60 de ani în urmă, îi scrie episcopului Andrei al Aradului următoarele rânduri: “De Buna Vestire, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns acasă, la Prislop: sănătos, mult folosit și tot atâta de senin”.
Cei care i-au mai citit cărțile, văzând sau întâlnind formulări ale părintelui, și fără să-i fie citat numele, te duce gândul foarte repede la cine ar putea fi autorul lor, cu stilul său inconfundabil.
Pentru delectarea cititorilor, redăm în totalitate cuprinsul scrisorii.
Iată ce mai aflăm din gura părintelui Arsenie Boca cu privire la bucuria eliberării din închisoare: “Bucuria n-are multe vorbe, de aceea, dimpreună cu obștea, v-o împărtășim așa cum e: cu recunoștință și smerită metanie, pentru că faceți parte, în toate privințele, din motivele ei.
Am aflat că după Paști veniți la noi. Vă așteptăm, așa cum vechii noștri creștini își așteptau Părinții. Dar pe lângă motivul străvechi, mai e unul local, mai nou: îndeplinirea ultimelor forme în conducerea obștei aci - ceea ce-mi va asigura și mie răgazul preocupării și de ceilalți talanți ce-i am, cu care încă n-am lucrat nimic pentru Iisus.
Al Prea Sfinției Voastre fiu duhovnicesc, Arsenie. Prislop, 3.04.1952”.
Stimați cititori, acum ce-aveți de zis, vizavi de căile Domnului?
Revenind la “reverberațiile Bunei Vestiri în felul în care întâmpinăm marea iubire creștină”, subliniind motivațiile Înalților Prelați ai bisericii noastre, cunoscători ale mai multor date importante, după cum e și firesc, despre însemnătatea sărbătorii Buna Vestire. Spun asta deoarece le-am lecturat, cu bucurie, evident, cărțile cu predicile Sfinților. Îmi place să cred că cititorii avizați se vor bucura citindu-le.
Așadar, iată cum își începe I.P.S. Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, predica sa la Buna Vestire din 25 martie, predică apărută în cartea Sfinției Sale, intitulată cum nu se poate mai frumos și adevărat: “Împărăteasa cerului și mama noastră”, apărută “Reîntregirea”, 2016, la Alba Iulia.
După cum bine se știe, Fericita Fecioară Maria s-a născut din părinți postitori bătrâni, milostivi, smeriți, plini de fapte bune și rugăciuni, până la etatea de trei ani fiind paza ochilor lor, învățând-o aceleași frumoase virtuți ale neprihănirii. Sfânta Fecioară s-a născut în Ierusalim, din părinții IOACHIM și ANA, deși unii au crezut că Sfânta Fecioară Măria s-a născut în Nazaret sau Betleem, dar consensul opiniilor este că s-a născut la Ierusalim.
Cât despre renumele orașului Nazaret aflăm că el se datorează cinstei care i-a fost rezervată de pronia divină de a fi locul unde a trăit Sfânta Fecioară, când în-
gerul Gavriil i-a anunțat taina întrupării Domnului. De altfel, “Nazaret este și locul ales pentru Fiul lui Dumnezeu ca aici să-și petreacă tinerețea (Lc.2, 39), până la vârsta de treizeci de ani”. Și am mai înțeles un lucru, absolut inedit, recunosc, pentru mine, și anume că viața lui Iisus în Nazaret trebuie să fi fost foarte puțin cunoscută, foarte simplă, din moment ce după treizeci de ani, “nimeni nu pătrunsese taina misiunii Sale dumnezeiești.”
În cartea cu titlu menționat, I.P.S. Irineu mai consemnează faptul că Sfânta Fecioară Maria a fost prefigurată în Vechiul Testament în chipurile cele mai variate și mai demne de admirat: “Pentru alcătuirea trupului Fecioarei Maria, Dumnezeu a pus mai multă grijă și iubire decât la crearea întregului univers. I-a făcut o capodoperă a atotputerniciei Sale. El (trupul) a avut toate calitățile posibile unui trup omenesc: frumusețe neasemuită, armonie desăvârșită în dimensiuni și proporții, cu totul echilibrat, în organizarea lui.” Ba mai mult decât atât, “Acest corp era o Biserică slăvită, demnă de Dumnezeul care avea să locuiască în el; era, după expresia Sfântului Andrei Criteanul, o statuie vie sculptată de cel mai sublim artist, de mâna lui Dumnezeu însuși”.
MARIA MATEI
