Este o zi de primăvară târzie, cu capricii de domnișoară bătrână. Am ieșit pe stradă să iau aer, să văd lumea cum se plimbă, cu rost sau fără niciun rost. La semaforul din dreptul Finanțelor, un băiat îmbrăcat elegant, căruia abia îi mijise mustața, se străduia să sărute o fată mai durdulie, poate și mai în vârstă decât el, cu niște pantaloni rupți în genunchi, iar în picioare cu adidași prăfuiți. În plus, avea părul despletit, neîngrijit. Îmi vine să-i spun băiatului “Măi, copile, las-o, nu vezi că nu-i de tine... Cumpără-i un pachet de țigări și un energizant din banii pe care ți i-a dat mămica pentru corn!” Trec pe lângă ei și-mi amintesc de o scenă petrecută în urmă cu mulți ani, pe vremea studenției, în București, când am sărutat cu foc o fată, într-o stație de tramvai, iar un bătrânel invidios mi-a spus “Mergi mă, undeva, nu aici, pe stradă”...
Intru în Catedrala mică și văd că imediat la intrare, lângă ușă, cineva a lăsat un căruț cu un copilaș, iar cei care intrau în biserică îi lăsau 1 leu, 5 lei, chiar și zece lei. “Măi, foarte interesantă metodă de a cerși”. La un moment dat, bebelușul a început să plângă și nimeni nu a venit să-i vorbească, să-i șteargă lacrimile. În biserică doar o doamnă, așezată pe un scaun, în primul rând din fața altarului, se ruga nederanjată de plânsul copilului. La fel, în cămăruța unde se vând lumânări și alte obiecte bisericești, doamna de acolo nu părea deloc deranjată. O altă doamnă, îmbrăcată cu o haină lungă din blană scumpă, probabil cumpărată de la un magazin de haine second hand, trece pe lângă bebeluș, îl privește și merge mai departe. Se oprește în dreptul icoanei cu Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brațe și se roagă, fără să fie deranjată de plânsul tot mai intens al bebelușului. Nu știu ce să fac, cum să-l liniștesc și ies din biserică. Mă opresc în fața Prefecturii, unde întâlnesc un cunoscut, licențiat în filologie, devenit om de afaceri. Îl întreb ce mai face și, foarte hotărât, îmi spune că strânge semnături pentru demiterea președintelui Iohannis. Am crezut că glumește, dar s-a apropiat de noi un cetățean care m-a întrebat “Ai venit la miting?”. “Nu, domnule, nu am chef de niciun miting, nu vezi ce barbarie fac criminalii de ruși în Ucraina? Atâta mi-a trebuit, fiindcă amândoi s-au repezit să-mi demonstreze că Putin este un adevărat președinte, care ține la poporul său, nu precum Iohannis al nostru, și că toată povestea cu crimele de război este falsă, cu imagini din Siria.
“Bine, bine, spuneți că Putin este un înger, că nu este un criminal de război, dar atunci cum se pot justifica sutele de mii de refugiați, mai ales copii și femei, obligați să fugă din calea războiului? Cu adevărat Putin este un înger, dar un înger al morții și durerii. Chiar și Lucifer a fost la început un înger...!”, le-am spus, scârbit de atitudinea lor, și am plecat mai departe, spre ceasul cu flori, unde am auzit că alți ,,patrioți” strâng semnături pentru demiterea președintelui.
Oare am ajuns vremurile apocaliptice, când om cu om nu se mai înțelege, când atâția copii sunt abandonați și uciși de nebuni ajunși să conducă popoare creștine?
VASILE BOTA
