,,ZÂMBET DE HERUVIM”- RECENZIA UNUI VOLUM DE POEZIE

Distribuie pe:

Nu sunt un critic literar de profesie, ci mai degrabă un consumator îndrăgostit de poezie, poziție din care voi comenta cartea doamnei Liliana Moldovan “ZÂMBET DE HERUVIM”.

În râvna ei zilnică în ale poeziei, autoarea ne fericește de câțiva ani buni, de câteva ori într-un an, cu câte o carte, simțindu-se că e în stare să facă acest lucru, știind că spusa ei este așteptată și apreciată nu numai de “robii cuvântului”, dar și de cititorii ei fideli, cei care sunt din ce în ce mai mulți, odată cu trecerea timpului, aceasta dovedind că poezia ei place, alină și înfiorează sufletele noastre cele atât de încercate în această nebună lume.

Citindu-i poeziile publicate în această carte, ai impresia că fiecare cuvânt al poetei, împregnat de-acum în tușul literei de tipar, este ca o caldă mângâiere, care vine din adâncul fântânii sufletului său sincer, smerit și curat, pentru a se transforma în vers izvorâtor de adevăr, cerând dreptate în locul nedreptății, dragoste în locul urii, creștinească rugă de iertare făcătoare de fapte bune în locul îndulcitului păcat. Tăinuite ca o comoară de mare preț, ele, cuvintele, versurile, sălășuiesc acolo, în cuibarul inimii sale, dimpreună cu toată durerea, bucuria și fericirea vieții dintru începuturi, iar atunci când sunt stârnite de vreo strâmbătate, de vreun neadevăr, ele se revoltă și erup în afară, dând forță și putere cuvintelor închegătoare într-un vers. Atunci, acel vers, citindu-l, se face parcă oglinda gândului meu și-al nostru, al tuturor, care ne revoltăm, ne spunem oful, taina, amărăciunea, iubirea și toate simțămintele noastre omenești, pe care doar cei puțini, cu dar și har le pot exprima în lungimea unui vers.

Ca poetă, ea scrie ardent, cu pasiune, cu înfiorare, alegându-și cu grijă “cuvintele cele mai potrivite” care să exprime simțirea și trăirile sale de moment, cu care să poată ajunge și să rezoneze la aceeași intensitate cu sufletul cititorilor ei. Fiecare rând sau fiecare strofă din aceste poezii au cuvinte “cheie”, alese cu mare grijă, tocmai pentru a concentra și a întări în ele ideea versului, acestea dând valoarea și nota de lirism necesare poeziei în sine.

Mi-au plăcut de la început poeziile de dragoste din acest volum, întrucât sentimentul iubirii îl purtăm cu noi în taina unui gând toată viața. Iubim la orice vârstă, în diferite moduri, voluptos în tinerețe, liniștit, profund, cu înțelepciune, fără a ne exterioriza, la bătrânețe. Iubirea, ca sentiment primordial al tinereții, își etalează de când lumea frumusețea în poezie, exaltându-se, înfiorându-se, împreunându-se în dorințe tainice cu cele ale persoanei iubite. La maturitate, ea nu se mai exteriorizeaxă, arderile sunt în interior, mai profunde, mai intense, mai tainice, exprimarea lor în cuvinte se face doar atât cât trebuie, decent și fără stridențe. Așa trebuie să citim poezia de dragoste a autoarei din acest volum și așa trebuie ea scrisă la această vârstă.

Am mai apreciat apoi pastelurile poetice, care au în ele culoare, aroma anotimpului, peisaje aproape pipăibile, care, toate la un loc, formează un tablou autentic, neforțat, neajustat, chiar și lucrurile mărunte, nesemnificative din poezie au frumusețea și autenticitatea lor.

Multele rondeluri din acest volum au dat posibilitatea poetei să își diversifice aria tematică a poeziilor sale. Fiecare rondel este despre o situație dată, evocată, o zicere ce se vrea a ne arăta cât de multe se pot spune prin intermediul poeziei, frumos, coerent, cu simțire, uneori cu visare, cu înălțare spre sublim. Doar încărcându-ne cu frumos, cu sentimente de iubire, cu iertare, cu compasiune, ne putem înnobila spiritual, ne putem schimba în bine ca să putem schimba lumea noastră.

Aceasta este poeta Liliana Moldovan, cea cuprinsă de-atâtea ori de vraja poeziei, care, scoțând cuvintele din inima și sufletul ei, le face vers, alint și leac vindecător, înfiorând sufletul cititorului. Așa și numai așa, poezia ajunge să aibă sens, rol mobilizator, cuvânt înălțător, mângâiere, șoaptă. Așa și numai așa, poezia este adevărată poezie și nu o înșiruire de cuvinte rostitoare a ceva. Ori poezia Lilianei Moldovan, cu fiecare cuvânt al ei spune ceva, transmite o stare, un simțământ sincer, adevărat, o trăire care nu e forțată, nu e de fațadă, ci pur autentică. Aceasta este esența poeziilor sale așa cum le-am simțit eu citindu-le.

În unele din poeziile acestei cărți, autoarea parcă vrea să ne trezească speranța că mai există încă undeva, în sufletul nostru cel chinuit, o oază de liniște, de bunătate, de adevăr, semințe miraculoase, care împrăștiate în vântul timpului pot rodi o altă lume, mai bună și mai frumoasă, mai plină de sentimente umane, mai întărită cu puterea credinței, mai aproape de Dumnezeu. Multe din poeziile Domniei Sale emană această stare sufletească pe care am simțit-o și la care subscriu întru-totul.

Mulțumim din tot sufletul nostru acestei mature și sensibile poete născătoare de vers cald, frumos, înfiorat, atât de necesar acum, pentru a putea trece peste înnevoita și atât de întristata lume în care trăim de o prea lungă bucată de timp.

MIRCEA DORIN ISTRATE

Lasă un comentariu