SOLUȚII PENTRU SITUAȚIA FABRICII DE ZAHĂR DE LA LUDUȘ, DISCUTATE CU FERMIERII ȘI PRODUCĂTORII DE SFECLĂ DE ZAHĂR

Distribuie pe:

Ministrul Agriculturii, Adrian Ionut Chesnoiu, a avut, zilele trecute, o discuție în format online cu reprezentanții sectorului sfeclă de zahăr. Dialogul cu fermierii cultivatori de sfeclă de zahăr și cu reprezentanți ai Patronatului Zahărului și ai Federației Cultivatorilor de Zahăr a avut loc în contextul deciziei Grupului Tereos, care deține una dintre ultimele două fabrici de procesare a zahărului din sfeclă din România, de a închide fabrica situată în Luduș, județul Mureș, ce funcționează de peste 60 de ani.

Pe parcursul discuției, ministrul a transmis că situația fabricii din Luduș este în atenția sa și a echipei de specialiști de la MADR încă de când a fost anunțată intenția de a închide fabrica, la începutul anului 2022.

“Am purtat deja discuții cu omologul meu din Franța, Julien DENORMANDIE, cu privire la această problemă. Săptămâna trecută i-am trimis o scrisoare oficială ministrului francez al Agriculturii, prin care i-am adresat rugămintea de a ne comunica dacă reprezentanții Grupului Tereos sunt deschiși pentru a purta un dialog constructiv. Intenția noastră este de a menține integritatea fizică a fabricii de la Luduș în vederea continuării activității de către alți potențiali investitori sau direct de către fermierii interesați”, a declarat ministrul Chesnoiu.

(Sursa: madr.ro)

TEODOR AFLAT, AFF: “LA FABRICA DE ZAHĂR DIN LUDUȘ TREBUIE SĂ INTERVINĂ GUVERNUL, SĂ O NAȚIONALIZEZE. EA E FUNCȚIONALĂ” (I)

Închiderea fabricii de zahăr de la Luduș transformă definitiv România dintr-un producător de zahăr într-un importator net. Statul, cel care a naționalizat compania la mijlocul anilor '90, în guvernarea CDR, tace și nu face nimic. Între timp, planul francezilor care dețin în prezent fabrica din județul Mureș se conturează clar: nu vor să vândă unitatea de producție, preferă să o taie pe bucăți și să o dea la fier vechi. O fabrică perfect funcțională până anul trecut, dar care, probabil, încurcă planurile de export ale altor state producătoare.

Agrointeligența - AGROINTEL.RO a încercat să afle ce s-a întâmplat în ultimele luni la Luduș, acolo unde decizia proprietarilor francezi de la Tereos este clară: de a închide fabrica de zahăr fondată în 1960. Culmea, unitatea a luat naștere cu sprijinul Franței și se pare că soarta a vrut ca marea ieșire din scenă a fabricii să se întâmple de mâna unor investitori francezi.

“Ea a fost dată în funcțiune în 1960. Erau două fabrici în țară, care aveau tehnologie similară. Aceasta și cea de la Bucecea, din Botoșani, care erau cu utilaj la cheie, franțuzesc. Deci tot utilajul din fabrică era importat. La acea vreme au venit francezii și l-au montat, în urma unui contract între guverne, bineînțeles. Mergeau ceas amândouă. Erau fabrici foarte bune. Dar fabrica din Bucecea nu mai există. E tăiată demult, de peste 15 ani. A fost privatizată și ăla care a luat-o, după 2 ani a făcut-o praf. Nici zidurile nu mai sunt”, ne-a declarat prof. dr. ing. Ioan Gherman, președintele Federației Cultivatorilor de Sfeclă din România.

Zahărul de Luduș era folosit inclusiv de Coca-Cola

În vremurile de glorie, în anii '80, fabrica avea 1.200 de angajați și prelua sfeclă de zahăr din județele din Ardeal. “Fabrica avea pe atunci o capacitate de prelucrare a sfeclei de 2500 t/zi. Știu că mereu am fost pe locurile 1-3 la nivel național ca randament de prelucrare a zahărului, chiar dacă, ca mărime n-am fost pe primul loc. Zahărul pe care-l produceam, cred că era printre cele mai bune, dacă nu cel mai bun zahăr din țară. Ca dovadă că era un zahăr foarte bun, după revoluție, am devenit furnizori pentru firma Coca-Cola. Nu mulți dădeau zahăr acolo”, își amintește Silviu Gherman (69 ani), care s-a angajat în fabrica de zahăr din Luduș la începutul anilor '80, inițial ca tehnician.

Fabrica a fost vândută francezilor în guvernarea CDR

După jumătatea anilor '90, în guvernarea CDR, fabrica s-a privatizat, ea fiind apoi revândută în 2000, unor investitori francezi din domeniu. Din grup făceau parte François-Xavier Podvin și Gérard Dujardin, “zăhărari veterani înrudiți”, fiecare având în spate o îndelungată tradiție de familie. Podvin, decedat în urmă cu un an, a fost președintele Société des Sucreries du Marquenterre și deținător al Ordinului Meritul Agricol acordat de Republica Franceză pentru contribuții deosebite la agricultură. Gérard Dujardin, conform unei mențiuni din 2017 din presa locală din nordul Franței, îngrijea un micuț Muzeu al Zahărului (musée de la sucrerie) în localitatea Seclin, unde familia sa înființase, încă din 1847, o fabrică de zahăr.

Cei doi investitori, ajunși octogenari, au cedat fabrica din Luduș, în 2013, către grupul Tereos. Conform informațiilor oferite de un insider care a interacționat atât cu vechiul, cât și cu noul acționariar, în decizia zăhărarilor seniori de a ceda afacerea de la Luduș a contat că Tereos era o puternică cooperativă de profil din Franța, construită în jurul unui nucleu format din 12.000 de membri producători. Practic, Podvin și Dujardin și-au dorit să lase fabrica pe mâini bune, care să continue producția de zahăr la Luduș.

Prețul sfeclei de zahăr a rămas mic, profitabilitatea a scăzut

Deși are 4 ani de când s-a pensionat de la biroul agricol al fabricii de zahăr Luduș, Ioan Gherasim a ținut și ulterior legătura cu cultivatorii de sfeclă, pe care i-a consiliat o viață, așa că le știe ofurile.

“Nemulțumirea fermierilor se datorează și faptului că la celelalte specii agricole au crescut prețurile de vânzare, în timp ce la sfeclă, ele au rămas jos și nu mai era atât de profitabilă sfecla. Nu mai era rentabil de menținut cultura în fermă. Sfecla de zahăr e o cultură destul de grea față de restul culturilor. Ea necesită 7-10 erbicidări și dacă nu te pricepi, poți să calamitezi cultura și să ieși în pierdere”, declară acesta.

Fermierul Teodor Aflat a investit 1,3 milioane de euro în tehnică agricolă pentru sfecla de zahăr

Teodor Aflat (69 ani), cel mai mare cultivator de sfeclă de zahăr din centrul Transilvaniei, s-a apucat de această cultură în anul 2000 și a crescut treptat, în ultimii ani ajungând la o suprafață alocată sfeclei între 500 și 760 ha, din totalul de 9.700 ha lucrate. În prezent are investiții de peste 1,3 milioane euro în utilaje specifice sfeclei de zahăr. Închiderea fabricii din Luduș îl afectează direct, motiv pentru care a apelat la sprijinul Asociației Forța Fermierilor, al cărui membru este.

“E păcat de investiția pe care a făcut-o cândva România, ca acum să lăsăm un investitor privat aflat în dificultate să îi pună cruce, în loc să o cedeze cuiva care vrea să o opereze pe mai departe. Reprezentanții patronatului au zis că au negociat cu multe firme, dar nimeni n-a dat banii pe care i-au cerut. Eu aș zice că acum ar trebui să intervină primul ministru și Guvernul, să o evalueze și să o naționalizeze cu o justă despăgubire, la prețul real. Ea e funcțională. Anul trecut a lucrat. Nu poți să zici că e o epavă. Dacă instalațiile stau și nu lucrează, fabrica ruginește. Asta a lucrat. Acum, pe vremea asta, în mod normal trebuia să intre în reparații și lucrări de întreținere, ca din toamnă să poată începe să proceseze din nou. Însă în loc de întreținerea uzuală, acum se pregătește dezmembrarea ei în bucăți. Statul român nu poate sta mut pe margine și să privească cum ultima fabrică rămasă în Ardeal e stricată și dusă la fier vechi”, atenționează producătorul.

Vasile Seneșan, fermier: “Mai bine o taie la fier vechi, decât să o vândă cuiva la un preț corect”

Vasile Seneșan (61 ani) e unul dintre cei mai performanți fermieri axați pe cultură mare din județul Alba. În rotația culturilor avea inclusă și sfecla, pe 150 ha. În generația sa a fost șef de promoție la USAMV Cluj și în modul de organizare a fermei și-a păstrat mentalitatea de performer. În dialogul cu doi dintre foștii salariați ai fabricii de zahăr Luduș, Seneșan a fost nominalizat ca fiind între primii 3 cei mai performanți cultivatori de sfeclă cu care fabrica de zahăr a avut relații contractuale. Contactat de Agrointeligența, producătorul a spus lucrurilor pe nume.

“Nemulțumiri au fost în relația dintre fermieri și fabrică și reciproc, dar nimic insurmontabil. Oamenii au vorbit despre asta pe față, unii cu alții, dar necazul mai mare și mai mare este faptul că Tereos nu mai continuă activitatea fabricii. Nici să o vândă nu vor, deși sunt oameni care s-au interesat de fabrică și la un preț corect probabil ar cumpăra-o. Mai bine o taie la fier vechi, decât să o vândă cuiva la un preț corect. Asta e marea problemă. Pentru că aici, în zonă, suntem ferme cu 7.000 ha cumulate, care încă ar mai putea pune sfeclă. Am auzit voci printre fermieri care spun că nu ar vrea s-o vândă ca să nu-și facă concurență. Din ce știu, Tereos își va păstra o cotă de piață în România, pentru că ei vor ambala zahăr la Luduș. Ei vor produce zahăr în Franța și-n Cehia, că în Franța au suprafețe mari. Sunt interesați să producă acolo zahăr și de ce aici nu, nu știu. Poate și pentru că-i fabrica veche, spun. Probabil că și pentru că producțiile noastre n-au fost de 70 t/ha, ci de 47 t/ha. Dar niciodată la noi, aici, pentru că depindem de apă mult mai mult decât depinde Tereos pe amplasamentele din Franța, unde nivelul precipitațiilor e mai favorabil sfeclei. La noi, în schimb, lipsa de apă își spune cuvântul. E factor limitativ. Prin închiderea fabricii nu numai că renunț la a cultiva sfeclă, dar voi pierde investițiile făcute. Am specializat oameni, am mașină de încărcat sfeclă, am mașină de recoltat sfeclă. Sunt în curte și n-avem ce face cu ele. Aia e problema, că nu le mai cumpără nimeni. Și ca mine sunt 7.000 ha în Alba, Cluj, Mureș, Sibiu, Hunedoara”. Din păcate, e descumpănit de întregul context fermierul Vasile Seneșan.

“Nimic din ce-i românesc nu trebuie să mai existe”

Producătorul încearcă să facă auzită până la București rugămintea colectivă, izvorâtă din disperare, a cultivatorilor de sfeclă din Ardeal. “Hai, stat român și vezi care-i treaba, că nu mai ai fabrici de zahăr! Mai merge una singură, dar și aia e a austriecilor. Zahăr în țară se consumă în cantitate de 400.000-500.000 t/an. Fabrica Roman produce 60.000 t/an. Fabrica Luduș producea 40.000 t/an. De acum încolo, aproape tot zahărul se va aduce de afară. Ar trebui să ai tot interesul, tu, statul român, să intervii ca fabrica să rămână netăiată și să se continue activitatea cu ea. Cu atât mai mult cu cât există fermieri și oamenii sunt pregătiți și știu să cultive sfeclă. Ne-am consolat cu gândul că nimic din ce-i românesc nu trebuie să mai existe. Dar doare, să știți!”, declară producătorul din Galda de Jos, județul Alba.

Președinte al asociației locale a cultivatorilor de sfeclă: Dorel Istrate (54 ani) are 7 ani de când este președintele Asociației Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr “Beta” Luduș, care numără 298 de membri, cu o suprafață cumulată de peste 6.500 ha de sfeclă de zahăr. Totodată, Istrate este și fermier pe raza comunei Șăulia, din județul Mureș. El obișnuia să cultive anual 80-90 ha de sfeclă, dintr-un total de 450 ha, Istrate fiind nominalizat la rându-i, de către doi foști angajați ai fabricii, ca fiind în top 3 cei mai buni cultivatori de sfeclă din zonă, alături de Vasile Seneșan și “grupul de la Turda”.

(Sursa: Daniel Befu, agrointel.ro)

Lasă un comentariu