Profesorul de istorie Joseph Boskin, de la Universitatea din Boston, susține că, în timpul împăratului Constantin cel Mare, un grup de bufoni au venit la curte și i-au spus acestuia că ar putea să conducă imperiul mai bine decât el. Împăratul, amuzat, l-a lăsat pe unul dintre ei să fie împărat pentru o zi, iar acesta a dat un edict prin care a stabilit ca o zi pe an să fie dedicată Zilei Păcălelilor.
Una dintre ipotezele acceptate referitoare la ziua păcălelilor susține faptul că ziua de 1 aprilie are o strânsă legătură cu schimbarea calendarului iulian cu calendarul gregorian, în Franța, în anul 1582. În vechiul calendar, pe data de 1 aprilie era ziua Anului Nou, în loc de 1 ianuarie, iar după schimbarea calendarului gregorian, oamenii din timpul lui Carol al IX-lea au avut reale probleme în a se obișnui cu sărbătorirea noului an la data de 1 ianuarie.
Cei care sărbătoreau Anul Nou pe 1 aprilie au fost numiți “nebuni de aprilie”, iar mai târziu, felicitările trimise cu ocazia Anului Nou, dar de 1 aprilie, au început să fie considerate farse, deoarece uneori erau însoțite și de cadouri hazlii, precum bomboane de ciocolată în formă de pește sau felicitări cu pești.
O altă teorie care susține că 1 aprilie este Ziua păcălelilor spune că obiceiul datează din perioada Imperiului Roman, atunci când romanii organizau serbările Hilaria închinate zeiței Cybele pe data de 25 martie, iar la această petrecere, oamenii purtau măști și puteau păcăli pe oricine.
Pe măsura trecerii timpului, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri haioase. În Franța, cel care era păcălit primea porecla de “Poisson d'Avril” (n.r. - pește de aprilie) și trebuia să poarte toată ziua o hârtie în formă de pește prinsă pe spate. Explicația vine din astrologie, fără să aibă vreun haz: în aprilie, soarele părăsește semnul zodiacal al Peștilor. Și astăzi, cei trași pe sfoară poartă pești pe spate și se plimbă nestingheriți prin oraș. Aceasta are un haz. Povestea păcălelilor de 1 aprilie s-a tot răspândit de-atunci și în țările vecine. “April Fools' Day” a început să fie sărbătorită în Anglia prin secolul al XVIII-lea, după ce a fost împrumutată de la germani. Celui păcălit i se spune “noddy” (n.r. - găgăuță) și trebuie să poarte o coadă agățată de pantaloni sau fustă. În Scoția, lucrurile nu sunt așa rușinoase. Cel căruia i se face o farsă este poreclit “April cuckoo” (n.r. - cuc de aprilie), pentru că aceasta este prima pasăre care vestește sosirea primăverii. Românii au început să facă o sărbătoare din 1 aprilie abia pe la finalul secolului al XIX-lea, deși în țara lui Păcală și Tândală, a lui Dănilă Prepeleac, a lui Stan Pățitul sau Pepelea, mulți ar spune că au parte de farse în fiecare zi...
Ziua Păcălelilor nu este bătută-n cuie pe 1 aprilie în toată lumea. De pildă, în unele state din America Latină, printre care Peru, Mexic și Columbia, se sărbătorește la 28 decembrie și poartă numele de “Dia de los inocentes” (n.r. - Ziua Inocenților). La început, era sărbătoare sfântă, în amintirea copiilor măcelăriți de Irod, însă ulterior a devenit o zi de festivități și glume, cu oamenii alergând râzând pe străzi. În Iran, situația e diferită: 1 aprilie - ziua păcălelii - se suprapune cu o tradiție mai veche persană, numită “Sizdah Bedar”. Înseamnă, în traducere, “Minciuna de 13”, pentru că are loc în cea de-a 13-a zi a Anului Nou Persan. Iranienii ies la picnic prin parcuri ca odinioară, dar se și amuză copios pe seama prietenilor.
Pagină realizată de MARIANA CRISTESCU
