* “Iubirea omului față de Dumnezeu nu poate fi concepută fără iubirea față de aproapele. Iubirea creștinului față de Dumnezeu trebuie să se traducă nu numai prin puritatea sufletească a acestuia față de Dumnezeu, ci și printr-o atitudine de deschidere a lui față de Dumnezeu” (Ioan, 13, 34). “În semenul nostru trebuie să vedem pe Hristos și, precum ne îndeamnă Sfântul Simeon Noul Teolog, să avem atâta dragoste față de el, încât să fim gata să ne punem sufletul propriu pentru el. Iubirea noastră trebuie să-i cuprindă pe toți, inclusiv pe păcătoși. Pe aceștia din urmă nu trebuie să-i urâm, ci să urâm patimile care îi tulbură”.
Dr. Irineu Pop (1953-), Arhiepiscop de Alba Iulia, cărturar bisericesc
***
* “În spectacolele noastre, Dumnezeu își ținea Duhul Sfânt peste mine, simțind în acele momente o putere, o căldură care mă întrecea”.
Ștefan Iordache (1941-2008), a fost unul din cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatru Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în comuna Gruiu.
***
3. “Într-una din zile, un arici și un iepure s-au pus la discuții, ca între vecini. La un moment-dat ariciul îl rugă pe iepure să-l găzduiască puțin în cuibul său. - Fii bun, lasă-mă puțin în cuibul tău - zise ariciul - căci sunt cam bolnav și îți voi fi recunoscător! Iepurele se învoi, dar pe urmă, ce s-a întâmplat? Ariciul a început să-l împungă pe iepure cu acele lui și l-a tot împins, până l-a scos afară de tot”.
Așa se întâmplă și în viața noastră cea sufletească. Lăsăm păcatul să intre în inima noastră și omoară, rând pe rând, toate simțurile noastre cele sufletești, care sunt daruri ale lui Dumnezeu. Dar... “recunoștința este o floare rară”, sau după cum spunea criticul Ilarie Chendi: “Scumpă floare a recunoștinței, cum dispari dintre alte flori și nu mai rămâi decât un obiect de cercetare pentru omul de știință”.
P.S. “Când conducătorii drepți domnesc se bucură poporul și când stăpânesc cei fără de lege, poporul suspină. Un conducător prin dreptate face să propășească țara, iar cel ce pune dări grele o ruinează. Când un conducător ascultă de cuvinte mincinoase, toți slujitorii sunt răi. Un conducător care judecă cu dreptate pe cei săraci își întărește scaunul pe veci. Când cei fără de lege domnesc se înmulțesc răutățile, iar drepții vor vedea cu bucurie prăbușirea lor” (Pildele lui Solomon cap. 29, vers. 2, 4, 12, 14, 16).
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
