Membrii juriului internațional al Academiei Recordurilor Mondiale ale Omenirii au hotărât ca o anume “bijuterie” a meșteșugurilor medievale românești să fie onorată cu titlul de unicat în lume. Este încuietoarea Sacristiei. Un fel de cameră secretă, dosită pe latura cea mai bine, apărată de fortificațiile zidurilor și bastioanelor Bisericii Evanghelice din comuna Biertan. Așezare de pe Târnava Mare și situată nu departe de municipiul Sighișoara și de orășelul Dumbrăveni. Și cu toate că a fost gândită și confecționată de mintea iscusită și de mâinile îndemânatice ale sătenilor îndepărtatului an 1515, acea ingenioasă încuietoare este funcțională până în zilele noastre, cu toate că nu mai are mai nimic ce să ascundă și să protejeze. În acele îndepărtate vremi și vremuri, în spatele acelor uși ferecate se găseau cele mai de preț valori ale Cetății și locuitorilor săi, între care: bijuteriile din aur și argint, precum și pietrele prețioase și covoarele persane deosebit de scumpe; manuscrisele, monografiile, hărțile topografice, sigiliile Cetății și listele cu numele și prenumele tuturor sașilor, începând cu cei din vara anului 1283, data atestării documentare a Biertanului. Așa se face că, alături de masivitatea Turnului Eiffel, următorul punct de mare atracție pentru vizitatorii Expoziției Mondiale de la Paris, din anul 1900, a fost “Încuietoarea secretă a Bisericii-Cetate din Biertanul Transilvan”. Dispozitiv onorat nu numai cu o înaltă distincție internațională, dar și cu un substanțial premiu în bani. Ca urmare, nu-i de mirare că, de curând, gravura stilizată a acelei încuietori se află reprodusă și pe fațeta unui timbru filatelic româno-german, creație a artistului plastic bucureștean Răzvan Popescu. Acel timbrul este distribuit în ambele țări, și are o valoare de cumpărare egală cu cea a unei mărci poștale obișnuite! Construită între anii 1490-1524, Biserica “Sfânta Maria”, din Biertanul sibian, a fost, inițial, catolică, însă după reforma teologului german Martin Luther (1483-1546) devine lăcaș religios de rit evanghelic, după care, vreme de peste trei secole, va fi Reședința Episcopală a Sașilor Transilvăneni, în prezent mutată la Sibiu. Pentru frumusețea și măreția ei aparte, membrii juriului Forului Internațional UNESCO, cu sediul la Paris, i-au conferit statutul de Monument al Patrimoniului Universal al Omenirii. Biserica mai este înzestrată nu numai cu un imens Altar, compus din 28 de mari panouri picturale, înfățișând scene religioase biblice, dispuse pe un imens Crucifix mobil, dar și cu o Cristelniță de secol XV; cu un Anvon, datând din anul 1523, dăltuit într-o singură piatră masivă, precum și cu o multiseculară Orgă Muzicală, având 1.290 de tuburi, 25 de registre și două pedale de picior.
IOAN VULCAN-AGNITEANUL
