Bujorii de stepă (Paeonia tenuifolia) aflați în Rezervația botanică de la Zau de Câmpie, unica din Europa și cel mai înalt loc din lume în care această floare s-a adaptat, au răsărit mai târziu din cauza temperaturilor scăzute din această primăvară, iar primele flori ar putea să apară la sfârșitul lunii aprilie sau la începutul lunii mai.
“În 2014, bujorul de stepă bătea un record la capitolul înflorire. Pe data de 5 aprilie apăreau primele flori, într-o primăvară timpurie, cu temperaturi ridicate. Acum, plantele au doar câțiva centimetri, aveau 5 cm înainte de frigul din ultimele zile, care i-a făcut să stagneze. Deși se anunța încălzirea vremii în această săptămână, la Zau de Câmpie e destul de rece și cred că asta îi va mai întârzia. În aceste condiții, cred că primele flori ar putea să apară undeva la sfârșitul lunii aprilie sau începutul lunii mai”, a declarat, marți, pentru Agerpres, custodele rezervației, Ciprian Cenan.
Bujorii de stepă de la Zau de Câmpie înfloresc în perioada aprilie-mai, uneori până în iunie, și rămân înfloriți doar șapte zile, au o înălțime între 10 până la 30 de centimetri și au florile de culoarea roșu aprins, fapt ce le conferă un farmec unic.
Rezervația de la Zau de Câmpie este situată pe cel mai înalt loc din lume la care această plantă s-a adaptat, adică la peste 450 de metri, lotul de jos, iar diferența de nivel până la lotul de sus este de circa 25-30 de metri.
Rezervația mureșeană este situată la 5 kilometri de centrul comunei Zau de Câmpie și a fost înființată în 1932, de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul școlii românești de botanică, suprafața inițială era de 2,5 hectare, iar primul custode, Marcu Sâncrăianu, a extins-o la 3,5 hectare, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În Rezervația de la Zau de Câmpie sunt două loturi: Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri din anul 1932, rezervația de sus, de pe deal, de 2,5 hectare, a fost declarată grădină botanică, iar rezervația lotul B, cu suprafață de un hectar, a fost declarată grădină botanică în 1959-1960.
În rezervația de sus, de 2,5 hectare, înainte de 1950 erau sub 10.000 de exemplare, la inventarul din 2014 erau 20.000 de exemplare, iar în rezervația de jos, care are un hectar, sunt peste 30.000 de exemplare.
Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost expusă la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei.
