Întotdeauna când apar momente de cumpănă, națiunile tranșează problemele nerezolvate până atunci. Atâta timp cât au existau cele două țări, Ungaria și Polonia, blocul ex-comunist, secondat și de țările din grupul de la Visegrád (Cehia si Slovacia), opoziția Ungariei și Poloniei față de Bruxelles avea o semnificație geopolitică sprijinită de votul popular. Ambele țări aveau susținerea populară datorată unor avantaje materiale, dublată de o mass-media aservită puterii.
Războiul din Ucraina, însă, a separat radical interesele Ungariei de cele ale Poloniei, ieșind la iveală diferența pregnantă raportată la relația cu Rusia. Ungaria a încercat un joc dublu, mai ales înainte de alegeri, dar, din păcate, ca la orice autocrat, aroganța victoriei lui Victor Orban a enervat Polonia la culme, în așa fel încât președintele partidului guvernamental “Dreptate și Justiție”, condus de Jaroslaw Kaczynski, l-a făcut orb pe Orban: “Atunci când prim-ministrul Orban spune că nu poate vedea clar ce s-a întâmplat la Bucha, trebuie să i se recomande să meargă la un oftamolog”.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat inițierea împotriva Ungariei a noului mecanism care permite suspendarea fondurilor europene pentru statele UE despre care Bruxelles consideră că încalcă statul de drept.
Deteriorarea situației economice a Ungariei, prin slăbirea ajutorului rusesc (cauzat de propriile probleme economice ale Rusiei), suprapusă cu tăierea fondurilor europene (unde până acum Ungaria era fruntașă și atrăgea majoritatea sumelor de care putea dispune) și viitoarea criză economică generalizată, care, probabil, va apărea în lume, va fi începutul sfârșitului “Erei Orban”. Această legislatură, pe care o va duce până la sfârșit, va fi necesară și pentru schimbarea intenției de vot, a electoratului maghiar pentru alegerile din anul 2026.
CRISTI TIBERIAN
