1. “DEȘERTĂCIUNEA DEȘERTĂCIUNILOR, TOATE SUNT DEȘERTĂCIUNI! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte și, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună; ochiul nu se satură de câte vede și urechea nu se umple de câte aude” (Ecclesiastul cap. I, vers. 1-8).
ECCLESIASTUL este una din cele trei cărți poetice sapiențiale, didactice ale Vechiului Testament, alături de Cartea lui Iov și Pildele lui Solomon și una din cele 6 cărți poetice ale Vechiului Testament, ce datează din sec. III î.Hr., tratând netemeinicia și deșertăciunea vieții umane. Ecclesiastul este un discurs asupra vieții, condiției umane, societății și legilor ei, înțelepciunii, bogăției, oferind în același timp sfaturi și îndrumări pline de miez și înțelepciune pentru un mare avantaj de situații de viață. Titlul complet al cărții tradus din evreiește înseamnă: Cuvintele lui Kohelet, fiul lui David, rege în Ierusalim. Sensul cel mai vechi și mai cunoscut al termenului kohelet este acela de predicator sau cuvântător. Sinodul de Iamnia din anul 90 d. Hr. i-a condamnat pe aceia care contestau canonicitatea cărții. Cartea este atribuită lui Solomon, cuprinde 12 capitole și are drept scop să învețe pe om cum trebuie să-și orânduiască viața ca să ajungă să se bucure de fericirea trecătoare de pe acest pământ.
Ecclesiastul enunță unele legi naturale și sociale:
- “Soarele, vânturile, râurile, neamurile toate urmează ciclic aceleași mișcări și aceeași necurmată frământare”.
- “Urechea funcționează continuu, chiar și atunci când dormim - ea continuă să audă sunete, dar creierul le înăbușă”.
- “Tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El”.
- “Nu este lucru mai bun pentru om ca acela de a se veseli în familie cu cei dragi, pentru că această veselie trebuie să-l însoțească în mijlocul muncii lui în toate zilele vieți pe care i le-a dat Dumnezeu sub soare”.
- “Povara bătrâneții trebuie să-l prindă pe om pregătitîn credință, împodobit cu virtuți creștine pentru a înfrunta cu nădejde orice greutăți”.
- “Oamenii mor la fel ca dobitoacele căci au aceeași suflare și se întorc amândoi în țărână, iar duhul omului se întoarce la Dumnezeu, care i l-a dat”.
***
“Sfânta Fecioară Maria este femeia cea mai de sus și cel mai nobil giuvaer în creștinism după Iisus Hristos... Ea este noblețe, înțelepciune și sfințenia personificată. Nu o putem onora niciodată suficient”.
Martin Luther (199-1968),
pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din SUA.
Tot așa este, dragii mei, și cu sufletul omului, legat de trupul cel muritor: gustă câtăva vreme din dulceața păcatului, iar mai apoi cade pradă diavolului și instrumentelor lui.
P.S. “Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună și un fagure de miere este dulce gurii tale. Să știi că înțelepciunea este la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândești, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută. Nu te aprinde împotriva răufăcătorului și nu-ți întărâta râvna împotriva celor fără de lege. Căci cel ce face rău nu propășește, și sfeșnicul celor nelegiuiți se va stinge” (Pildele lui Solomon cap. 24, vers. 13-14, 19-20).
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
