* “Sunt creștin! Mare este Dumnezeu, Domnul nostru, mare este puterea Sa și înțelepciunea Sa nu are sfârșit. Cred... numai și numai în slujba lui Iisus Hristos; în El găsim singurul refugiu, singura mângâiere! Văd acum că, prin strădaniile mele, Dumnezeu este slăvit și în astronomie, întrucât cerurile spun slava lui Dumnezeu. Creatorul-Dumnezeu, plin de bunăvoință, a adus în ființă natura din mine”.
Johanes Kepler (1571-1630), matematician, astronom, și naturalist german, fondatorul astronomiei moderne și precursor al calculului integral. A fost descris ca “omul ce a început procesul prin care superstiția a fost înlocuită cu rațiunea” datorită marii sale opere și descoperiri din domeniul astronomiei. Legile mișcării planetare formulate au fost rezultatul credinței într-un Dumnezeu al ordinii, și nu al haosului, în cartea sa “Armonia lumilor”, publicată în 1619.
***
* “Sultanul Saladin al fostului Imperiu Otoman era cinstit de poporul său cu epitetul de “Mare”. Când a simțit că i se apropie moartea, porunci ca un călăreț să parcurgă pe străzile orașului reședinței sale, și arătând spre o bucată de pânză - ridicată pe o prăjină - să strige în toate părțile: “Iată, aceasta este toată averea pe care marele Saladin o va duce în mormânt!” Pânza purtată prin oraș era giulgiul cu care sultanul fu înfășurat după moarte”.
“Toate sunt deșertăciuni cele omenești! Câte nu rămân după moarte! Nu rămâne bogăția! Nu ne însoțește mărirea! Că venind moartea, toate acestea pier”.(Cântare bisericească)
Dr. Grigore G. Comșa (1889-1935), Episcop de Oradea, scriitor și gânditor creștin
ortodox, deputat în primul parlament al României (1920), ministru al cultelor și membru de onoare al Academiei Române. A avut peste 75 de lucrări constând în predici și cărți anti-sectare. O perioadă de timp a fost episcop misionar, desfășurând o activitate religioasă, socială și culturală deosebită.
***
* “Ați văzut vreodată un furnicar? El este un mușuroi (ridicătură de pământ), casa furnicilor ridicată de către ele. Aici ele lucrează neîncetat. Vara când soarele cald apare, ele scot afară larvele, adică oule din care ies viitoarele furnici. Iar când vine vremea rea, când vin ploile, le bagă iarăși cu grăbire înăuntru. De ce fac acest lucru? Pentru că, fără căldura soarelui, ouăle n-ar putea căpăta viață. Ele fac, deci un misionarism. Ele ajută la învierea furnicilor din ouă”.
Tot așa, fiecare dintre noi, creștinii, trebuie să facem misiune. Trebuie “să fim furnică harnică”, care trage tot timpul spre “lumina și soarele evangheliei lui Hristos, Domnul nostru”. În felul acesta ieșim din întunericul păcatelor și al diavolului. “Eu sunt Lumina lumii... umblați cât aveți Lumină... cât aveți Lumină, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii” (Ioan - 12, 35-36).
P.S. “Dumnezeule, milostivește-te spre noi și ne binecuvintează, luminează fața Ta spre noi și ne miluiește! Ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta. Lăuda-te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-te-or pe Tine popoarele toate! Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvântează-ne pe noi, Dumnezeule, și să se teamă de Tine toate marginile pământului”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
