De ea ne aduce aminte doamna Doina Hagău, pensionară și desăvârșită horticultoare: “M-am născut, am copilărit, m-am căsătorit și am avut întotdeauna domiciliul stabil la Luduș, oraș pe care l-am văzut crescând sub ochii mei. Ca atare, în memoria mea păstrez multe amintiri despre Luduș și oamenii săi. Cele mai multe, plăcute, și unele mai puțin plăcute.
“Era o zi însorită din primăvara anului 1958. Tata, salariat la Întreprinderea de Industrie Locală din oraș, participa, în acea zi, împreună cu alți colegi și cu alți ludușeni, la un eveniment senzațional pentru aceste locuri în care aproape nu se întâmpla nimic. Locul de întâlnire a fost podul de cale ferată de peste râul Mureș. Acolo trebuia să-l primească pe omul cu puterile cele mai mari din România, pe tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al Partidului Muncitoresc Român. De ce acolo!? Pentru că era locul cel mai apropiat de spațiul pe care urma să fie deschis șantierul viitoarei Fabrici de Zahăr.
A asistat, spunea tata, la momentul în care așteptarea și promisiunea devenea certitudine garantată de șeful din România. Important că ludușenii și locuitorii din comunele învecinate vor avea de lucru în cea mai modernă fabrică, automatizată! Câte noi case și câte noi străzi vor apărea la Luduș! Vor fi ridicate și blocuri de locuințe. Ludușul va întineri prin grădinițe, școli, club și cămine culturale, muncitorii vor avea bilete să meargă în stațiuni, copiii lor în tabere și excursii, când drumurile vor fi asfaltate, când în locul omului cu sacaua și a femeii cu găleata vom avea apă potabilă la robinet, când în sobe, în loc de paie, coceni și surcele, va arde gazul metan. Despre astea ne-au vorbit Gheorghiu-Dej.
A coborât tovarășul Gheorghiu-Dej și membrii delegației. Noi am aplaudat. Printre ei era o singură femeie. Frumoasă, zâmbitoare, îmbrăcată în costum popular. Gheorghiu-Dej ne-a prezentat-o. «Am vrut să vă fac o surpriză. În fața dumneavoastră, acuma, este ciocârlia cântecului românesc, MARIA TĂNASE!». Gheorghiu-Dej a înfipt în pământ «țărușul» pe care l-a adus de la București și atât a spus: «AICI VA FI INIMA FABRICII. Fabrica va fi inima Ludușului. Să aveți grijă de ea! Să o iubiți, că a voastră va fi!». Marea noastră cântăreață, Maria Tănase, ne-a interpretat două cântece de sărbătoare.
Multe zile după aceea, tata aducea vorba despre ziua aceea. Fabrica a fost construită într-un timp record. Ludușul a fost declarat oraș. Cred că dintre cei care au fost martori la emoționanta zi de «batere a țărușului», nu mai trăiește nimeni! Gheorghiu-Dej a murit în 1965. Se vorbea că ar fi fost otrăvit sau iradiat de sovietici, pe motiv că ar fi îndrăznit să se atingă de Pactul Molotov-Ribbentrop și de problema retocedării Basarabiei.
Țin minte că principala stradă din orașul nostru a fost botezată «Strada Gheorghe Gheorghiu-Dej». Fosta stradă Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost botezată «Strada Republicii». Este segmentul din Drumul European 60, care străbate orașul nostru de la Est spre Vest”.
În 1958, Fabrica de Zahăr Luduș nu era, dar o vedeam. Acum, în 2022, o vedem, dar nu mai e!
MIRCEA GHEBOREAN
