Un ardelean cu suflet mare și voce tot pe atât. S-a născut la Sebeș (17 iulie 1971), și-i place să spună că a venit cu muzica în sânge. Chiar dacă i-a fost dat să cânte, nu a prea avut curajul să se avânte în această lume a folclorului, doar când a ajuns la liceu.
Drumul spre cântec nu i-a fost ușor. I-a cântat întâi mamei, pentru a-i alina sufletul, apoi, avându-l ca exemplu pe Nicolae Furdui Iancu (pe care l-a admirat pentru voce, costum și demnitate), cunoscând-l, mai târziu, cariera lui Ionuț Fulea a luat avânt. Vocea puternică, versurile cântecelor cu filon ardelenesc de excepție, ținuta scenică deosebită au contribuit din plin la consolidarea drumului său prin lumea atât de frumoasă a folclorului românesc. Deși a terminat Politehnica, nu s-ar putea spune că are calități de inginer, ci mai degrabă de... șlefuitor de suflete. Cântecul lui Ionuț Fulea alină doruri, înfioară inimi, alungă singurătăți... Pe când era student a cântat alături de Ansamblul Românașul al Universității din Cluj-Napoca și tot atunci a urmat cursurile școlii Populare de Artă, secția canto clasic, deprinzând tainele interpretării.
A concertat prin lume (Statele Unite, Germania, Mexic, Franța, Olanda, Grecia, Belgia, Austria, Serbia etc.), aducând în fața auditoriului cântece ardelenești învăluite în haina luminoasă a talentului său. O piesă de o sensibilitate deosebită, printre multe altele, este Cântec de cătănie pe care interpretul o redă cu emoție și evlavie, trezind fiori celor care-l ascultă. Prin cântec aduce bucurie, înseninare, liniște și, de ce nu, după cum chiar el spune, “supărare care nu doare, ci un fel de consolare, de împăcare cu tine însuți”. Pe Ionuț Fulea nu-l vedem prea des pe micul ecran, dar,, atunci când apare e semn că emisiunea are valoare.
