Știre The Telegraph, preluată de Edupedu.ro: Universitatea Stirling din Marea Britanie a eliminat din programă un curs de literatură despre Jane Austen (1775-1817) pentru a-i face loc scriitoarei Toni Morrison, care a surprins în opera ei diferite etape din viața comunității afro-americane. Universitatea scoțiană urmărește, astfel, angajamentul făcut în timpul protestelor Black Lives Matter, când profesorul Garry McCormac a declarat că instituția trebuie “să susțină o agendă anti-rasistă în învățământul superior”. Pe această cale, în locul celebrelor cărți “Mândrie și prejudecată”, “Pasiune și simțire” sau “Emma” se va studia o programă în care apar concepte precum “diferența rasială și teoria rasei”, “gen și sexualitate” sau “estetica romanului contemporan american și afro-american”.
Acesta este cel mai recent episod al fenomenului denumit cancel culture, cultura anulării/anihilării sau anularea culturii, în traducerea istoricului Ioan Aurel-Pop, președintele Academiei Române. Anglo-saxon la origine - astăzi cu iradiații pretutindeni, fenomenul cancel culture (CC)presupune sancționarea unor persoane sau opere de artă acuzate că sunt discriminatorii, că propagă idei sau cuvinte care ofensează anumite grupuri, de obicei minoritare. Acestea s-au simțit marginalizate în trecut, motiv pentru care, dintr-un elan umanist și egalitarist, sunt împinse spre centru de către noua insurgență ideologică. Fenomenul se autolegitimează printr-o hipercorectitudine ce pretinde că este superioară față de morala tradițională, dar care duce la restrângerea diversității de opinie din spațiul public în numele unui conformism ideologic militant. Cu alte cuvinte, subminează tocmai atuurile cu care se mândreau societățile deschise: libertatea de opinie și de exprimare sau protejarea drepturilor individuale în raport cu cele de grup.
În atmosfera de inhibiție culturală impusă de comisarii ideologici CC, expresia publică a unor rezerve morale sau intelectuale față de anumite persoane sau grupuri este identificată drept gândire neconformă, divergențele de opinii sunt ofense, iar critica devine încălcarea gravă a unor tabuuri identitare/comunitare sau chiar ură. Cei care se abat de la noile adevăruri dogmatice impuse de fenomenul CC riscă să fie stigmatizați pe termen lung. Un exemplu elocvent este scriitoarea britanică J. K. Rowling, autoarea seriei “Harry Potter”, care a scris pe Twitter un mesaj pentru care a fost acuzată de transfobie: “Persoane care au menstruație. Sunt sigură că avem un termen pentru așa ceva. Să mă ajute cineva”. Se referea, evident, la termenul “femeie”.
Sub lupa CC au mai ajuns “Coliba unchiului Tom” (Harriet Beecher-Stowe) și “Pe aripile vântului” (Margaret Mitchell). Lista romanelor problematice este lungă, din care mai amintesc doar două exemple: “Să ucizi o pasăre cântătoare” (Harper Lee) și “Oameni și șoareci” (John Steinbeck). Chiar și Shakespeare este luat în vizor de profesorii woke, dramaturgul englez fiind acuzat de rasism, misoginie, homofobie, supremația rasei albe și intoleranță.
Cum să ne raportăm la patrimoniul cultural și istoric? Să ostracizăm personaje care, volens nolens, sunt alcătuite din lumini și umbre sau chiar din sute de nuanțe de gri, atât cât poate distinge ochiul uman?
Singura soluție este educația, care nu lucrează cu adevăruri dogmatice, nu implică reprimarea unor evenimente neplăcute din trecut și nici exilarea unor autori sau opere artistice din rațiuni de conformitate cu noua ortodoxie morală obligatorie.
Educația înseamnă și studiul istoriei, înțelegea drumului pe care l-a parcurs societatea umană de-a lungul secolelor și a adevărurilor și valorilor existente în fiecare epocă, uneori diferite de la o epocă la alta. Astfel vom înțelege de unde venim fiecare, cine suntem astăzi și, mai ales, încotro ne îndreptăm. (sursa - https://www.facebook.com/LAzamfirei)
Prof. univ. dr. LEONARD AZAMFIREI
